Eduard Stoica

Nu mi-a venit să cred ce am văzut la televizor azi, și anume că alteța sa prostia s-a manifestat din nou la un politician portocaliu, nu că ar conta culoarea, dar aștia care ne conduc acum, culmea,  sunt și mulți și proști. Da proști și din filmuletul de mai jos o să va dați seama ca de fapt am fost rațional când pe deputatul Edmond Tălmăcean l-am catalogat așa. Dacă e criză și suntem incapabili să facem ceva măcar să ne maimuțărim ca ordinarii. Acum … mă rog, antrenamentul este evident, că probabil maimuțele astea dansează după cum le cântă Băsescu.

O banană la disperatul din imagine vă rog.

Citeşte tot articolul »”Dar cât de idiot poți să fii … uite atât”

Pentru deputaţi criza este doar la televizorşi doar atunci când votează proiecte de lege la comandă în care singurul dezavantajat este cetăţeanul de rând. Cum ar putea altfel ca unii “aleşi” să aibă cheltuieli nesimţite cu telefonia mobilă în anul 2009 de până la 15.000 lei? Am intrat pe site-ul Camerei Deputaţilor (www.cdep.ro) şi mi s-a ridicat tensiunea când am văzut că un deputat a vorbit la telefon în anul 2009 de nici mai mult nici mai puţin de 15.306 lei. Este vorba de Relu Fenechiu care a avut nesimţirea de a ne jegmănii pe toţi cu această factură exorbitantă, iar lista continuă, astfel.

Top 20 deputaţi vorbăreţi:

1. Fenechiu Relu 15.306 lei
2. Oltean Ioan 13.417 lei
3. Zgonea Valeriu Ştefan 12.609 lei
4. Borbély László 11.211 lei
5. Pambuccian Varujan 9.728 lei
6. Năstase Adrian 9.544 lei
7. Tudose Mihai 8.493 lei
8. Anastase Roberta Alma 8.203 lei
9. Olteanu Bogdan 7.524 lei
10. Canacheu Costică 6.828 lei
11. Albu Gheorghe 6.672 lei
12. Dumitrescu Cristian 6.604 lei
13. Păun Nicolae 6.513 lei
14. Motreanu Dan-Ştefan 6.238 lei
15. Bănicioiu Nicolae 6.235 lei
16. Iancu Iulian 6.028 lei
17. Pardău Dumitru 5.552 lei
18. Buda Daniel 5.402 lei
19. Stan Ioan 5.191 lei
20. Hrebenciuc Viorel 4.774 lei

Mai mult Relu Fenechiu din 2008 până în 2010 a avut doar 27 de luări de cuvânt în plen, 23 de propuneri legislative la care a luat parte însă niciuna aprobată, 4 întrebări şi interpelări și 9 moţiuni la care a participat.

Mă întreb cum arată creierul specimenelor care reușesc să vorbească la telefon mai mult decât salariul mediu pe economie, oare nu s-a prăjit de la atâtea radiații electromagnetice. Ce exemplu oferă aceștia populaţiei disperate? Ce model sunt aceştia pentru vremurile de Citeşte tot articolul »”Cum au înţeles unii deputaţi criza”

Probail că nu există poveşti mai lungi decât cele din armată, de aceea, ce voi scrie este doar o sinteză şi pe măsură ce am să îmi aduc aminte am să vă mai povestesc.

Nici acum nu ştiu ce aş putea spune despre armată, dacă am progresat sau nu pe parcursul celor 6 luni petrecute în unitate. A, ca parte filosofică, despre armată, da, … spunea cineva că te schimbă în bine. Se poate, toţi soldaţii sunt egali, iar prin condiţiile de acolo înveţi să supravieţuieşti, să te aliezi cu alţii, să înveţi în cine să ai încredere, în cine nu. Vezi că viaţa nu e numai “I am the best” şi ai nevoie de ceilalţi ca să supravieţuieştii. Unul dintre câştiguri a fost că am câştigat câţiva prieteni foarte buni.

Am făcut armată deoarece în 2005 mai credeam în Bond … James Bond. Cum nu aveam destule pe cap, m-am dus la Centrul Militar pentru evidenţă în 2004, am completat cam 200 întrebări tip grilă pentru că vroiam să fac armata la ofiţeri, am fost admis, problemele le-am întâmpinat la medic când a aflat că vreau să fac armata de bună voie, catalogându-mă “nebun”, bine, totul a fost o glumă astfel că la începutul lunii februarie 2005 m-am prezentat la UM 1606 Sibiu, Şcoala de Aplicaţii pentru Transmisiuni şi Război Electronic. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne prezentăm la magazie să luăm în primire ţinuta militară, care bineînţeles nu a fost nouă, trebuia să alegem dintr-un munte de pantaloni, unul de vestoane, altul de bocanci, era sa uit s-a dat şi lenjerie intimă şi şosete, dar care erau noi. A doua zi la rastel, ne-am luat în primire armele şi am intrat în posesia unui AK-47, versiunea românească a celebrului Kalashnikov. Arma mea era a doua ca vechime din Pluton, cred că şi din Companie şi era datată 1966, iar cea mai veche 1964. Am învaţat Dumnezeieşte despre ea la lecţiile de ITAI (Instrucţia Tragerii cu Armamentul de Infanterie) , astfel, componenţa pistolului-mitralieră calibru 7.62mm, AK-47 este următoarea,  ţeava cu cutia închizătorului, cu aparatele de ochire şi patul; capacul cutiei închizătorului; portînchizătorul cu pistonul de gaze; închizătorul; recuperatorul; tubul de gaze cu apărătoarea mâinii; mecanismul de dare a focului; ulucul; încărcătorul; baioneta pumnal şi accesoriile. Trebuia să o cunoaştem foarte bine deoarece după fiecare tragere trebuia demontată şi curăţată.

Am făcut o mulţime de ore în fiecare zi de la 7.50 până la 14.50 aveam cursuri, excepţie au făcut zile de poligon în care făceam trageri sau tactică militară. Fiind unitate de transmisiuni, iar plutonul era unul din care trebuia să ieşim ofiţeri, materia era diversificată, astfel am făcut Managementul organizaţilor militare şi comunicarea în conducere, Psihologie, Topografie militară, IF (Instrucţie de front), ITAI, Regulamente militare, Tactică generală, Noţiuni de drept, Elemente de economie, CANC, s.a.m.d. Am învăţat şi despre staţii radio Panther şi Jaguar … Citeşte tot articolul »”Amintiri din armată”

Pare ciudat prieteni să afirm că am fost portocaliu, chiar dacă numai pentru o oră și jumătate și doar pentru un meciul de fotbal Olanda – Franța (4-1). Oricum nu am să mă balansez de la stânga la dreapta politicii românești peste noapte, așa cum de altfel PD-L-ul cu “succesuri” a făcut-o. Dar să revenim la oile noastre … ups, ceva nu e bine nici de data asta, sună cam “becalian”, ah … dar mi-am amintit altceva înainte să îi felicit pe tricolori pentru meciul de aseară. Mi-a trecut prin minte ce a spus un băiat simpatic, Roberto Calderoni, parlamentar italian și fost ministru în guvernul de reformă de la Roma, de ăsta care e pe partea dreaptă a baricadei politice, știți voi … un portocaliu, “Îi lăsăm pe români să ne bată, doar dacă îşi iau ţiganii înapoi”. Păi măi pui de Mussolini, nu mai bine ne bateți voi și îi păstrați la voi acolo? Sau și mai bine dacă ne bateți ne golim pușcăriile la voi, da știu, am fost un pic rasist. Oricum și mai bine ar fi fost să îi batem și să îi lăsăm pe colorați tot la ei, scenariul perfect nu e așa? Noi ca români le-am dat dreptul țiganilor la educație (locuri speciale în licee și subvenționate în universități), dreptul la muncă cinstită, respectul demnității vis-a-vis de ei ca nație (i-am numit romi) … dragi italieni nu uitați că acum țiganii au devenit europeni, așa că tratați-i și voi ca atare. După intrarea României în Europa s-a aerisit bine de tot la noi, fapt care nu îmi displace, așa că stimabile senator european de dreapta nu uita că țara ta a semnat niște fițuici, numite acorduri, care garantează dreptul la libera circulație al oricărui cetățean european, iar în 22 Decembrie 2005 o instituție din Italia numită Parlament (asta de care nu ține cont nici “dracul” nostru președinte), a ratificat tratatul de aderare al României la UE. Nu vă mai plangeți că și voi înainte de aderarea noastră ne obligați pe noi să respectăm drepturile minorităților, iar eu vă dau un sfat gratis, numiți-i pe țigani în loc de rromi, romani, și luați legătura cu postul PRO TV să vă dea rețeta știrilor de la ora 17.

Citeşte tot articolul »”Portocaliu, pentru o oră și jumătate”

Pentru mine imnul intonat de echipa națională a României a fost adrenalină pentru 2-3 minute, jocul nici măcar nu a contat dacă judec la rece și după rezultat. Cert este că românii din toată lumea s-au simțit mândrii măcar pentru câteva minute de neamul și rădăcinile lor. Pițurcă a demonstrat că a reușit să facă o echipă unită, iar jucătorii au luat la palme întrega lume care ne consideră la pachet un popor de hoți, cerșetori și criminali.

Dreptul la speranța unei vieți decente în România parcă a renăscut în noi chiar dacă vor trece decenii. Cei 11.000 de spectatori români, cei mai mulți din toate timpurile pe un stadion străin, prezenți la meci parcă au avertizat euroscepticii, dreptul la libera circulație este un unul câștigat odată cu aderarea la UE. Aș putea discuta și despre faptul că economia subterană se vede din Pampas dar nu aș vrea să stric momentul. Întreaga Europă a avut posibilitatea să vadă că România nu însemnă numai hoție, cerșetorie, crimă, tigănie, pe care o văd pe străzi sau la televizor zi de zi în țările lor. Au văzut oameni care știu să cânte, să se manifeste ca și ei, care comunică, care sunt uniți, oameni care s-au purtat absolut admirabil și european cu suporterii echipei adverse. Înainte cu o zi a fost mare deranj in Elveția cu suporterii croați și cei austrieci. De data acesta toate televiziunile au văzut suporteri români și francezi venind împreună la stadion, făcând poze împreună și încurajând echipele favorite la unison.

Citeşte tot articolul »”Imnul de neuitat”

Se putea mai mult … am jucat bine, jucătorii noştri puteau mai mult. Nu mai pot, acelaşi film îl văd la infinit dar cu alţi actori. Nu ai cum să câştigi dacă nu iţi propui maximul din ce poţi atinge, obiectivele nostre e să trecem de ce avem în faţă şi pe urmă mai discutăm. La tenis a vorbit cineva de câştigarea cupei Davis? La fotbal se vorbeşte de stat la masa bogaţilor, de intrat în grupele ligii campionilor, grupele europene sau cum or mai fi ele, dar nu se vorbeşte de câştigarea competiţiei. Sunt sătul de clişee, oare când învăţăm că rezultatele contează şi nu ce ar fi putut să fie.

În tribune lume pestriţă, dar bineînţeles ca la noi mult mai puţini cunoscători ai fenomenului şi mai multe “fiţe”. Se discută numai despre tu cum ai făcut rost de bilet când se ştia că în oraş au fost vândute doar 100 de bilete, iar toată lumea răspundea mândră am avut invitaţie. “Pe Coco l-ai vazut?”, “Da mai, nu putea sa lipsească!” , “Uite Fifi are loc mai bun”. Ce mai? Filfizonii prezenţi în sală în număr mare, ca de altfel la toate evenimentele mondene.

Citeşte tot articolul »”A fost odată … Cupa Davis, la Sibiu”

Anul care se incheie a fost unul plin de gafe din partea politicenilor romani. Cand veti vedea imaginile pe care le-am postat probabil veti zambi, dar situatia e deosebit de jenanta. In momentul cand am selectat imaginile aveam o stare de euforie, dar gandindu-ma mai bine la ce reprezinta pentru poporul roman persoanele mai jos prezentate, ma cuprinde revolta. Ma gandeam daca sa fac o simpla insiruire a gafelor sau un top a lor. Am ales varianta a doua, cea a topului, si sper sa vedeti ca nu am fost subiectiv in alegerea clasamentului.

Pe locul 1, la o mica distanta de locul 2, cine altcineva decat … Marian Vanghelie, devenit celebru pentru conjugarea verbului “A fi”, dar si pentru faimoasa expresie “Sa se duca dracu sa citeasca cateva almanahe”.

Citeşte tot articolul »”Topul gafelor politicienilor în 2007″