Eduard STOICA

Mă aflu în Praga pentru câteva zile pentru a participa la un proiect de tip Socrates –Grundtvig . Împreună cu partenerii din câteva centre universitare din Europa am creat prin proiectul NODES o reţea europeană pentru formarea adulţilor. Partenerii Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, pe care am reprezentat-o aici in Praga, au fost din Franţa (ENESAD – National school of higher agronomy studies), Spania (Universitatea Politehnică din Madrid), Ungaria (Universitatea din Debrecen), Republica Ceha (Universitatea din Praga), Irlanda (Universitatea din Cork).

Voi mai participa zilele următoare la un Workshop ”ICT and Regional Development” organizat de Departamentul pentru Tehnologia Informaţiei al Universităţii din Praga.

Praga este unul dintre cele mai frumoase şi vizitate oraşe din Europa centrală  în care întotdeauna te vei intoarce cu plăcere pentru că o să constaţi că nu ai vizitat chiar totul. Centrul oraşului a fost înscris în 1992 în pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial cultural. “Revoluţia de catifea” din noiembrie 1989 a adus mari schimbări, una dintre ele este afluxul foarte mare de turişiti. Dacă imediat după revoluţie Praga era insuficient pregătită pentru a face faţă acestora, acum, situaţia s-a schimbat mult, oraşul fiind dotat cu o infrastructură turistică apreciabilă, demnă de un oraş cosmopolit şi prosper. Oraşul poate fi vizitat în orice sezon, fiindcă în Praga nu prea este sezon “de jos”, când vin mai puţini turişti.

Infrastructura transportului este bine pusă la punct şi te poţi deplasa cu multa uşurinţă peste tot. Toate serviciile de transport au un sistem comun de plată şi sunt parte a oraşului. Sunt bilete de 18 coroane (CZK) si poţi călătorii pe toate liniile timp de 20 de minute, 26 (CZK) pentru 75 de minute şi 100 (CZK) pentru toată ziua.

Voi ataşa şi câteva poze imediat ce o să am puţin timp.

Iată şi pozele promise. Citeşte tot articolul »”Praga, oraşul muzeu”

Pentru mine imnul intonat de echipa națională a României a fost adrenalină pentru 2-3 minute, jocul nici măcar nu a contat dacă judec la rece și după rezultat. Cert este că românii din toată lumea s-au simțit mândrii măcar pentru câteva minute de neamul și rădăcinile lor. Pițurcă a demonstrat că a reușit să facă o echipă unită, iar jucătorii au luat la palme întrega lume care ne consideră la pachet un popor de hoți, cerșetori și criminali.

Dreptul la speranța unei vieți decente în România parcă a renăscut în noi chiar dacă vor trece decenii. Cei 11.000 de spectatori români, cei mai mulți din toate timpurile pe un stadion străin, prezenți la meci parcă au avertizat euroscepticii, dreptul la libera circulație este un unul câștigat odată cu aderarea la UE. Aș putea discuta și despre faptul că economia subterană se vede din Pampas dar nu aș vrea să stric momentul. Întreaga Europă a avut posibilitatea să vadă că România nu însemnă numai hoție, cerșetorie, crimă, tigănie, pe care o văd pe străzi sau la televizor zi de zi în țările lor. Au văzut oameni care știu să cânte, să se manifeste ca și ei, care comunică, care sunt uniți, oameni care s-au purtat absolut admirabil și european cu suporterii echipei adverse. Înainte cu o zi a fost mare deranj in Elveția cu suporterii croați și cei austrieci. De data acesta toate televiziunile au văzut suporteri români și francezi venind împreună la stadion, făcând poze împreună și încurajând echipele favorite la unison.

Citeşte tot articolul »”Imnul de neuitat”

Se putea mai mult … am jucat bine, jucătorii noştri puteau mai mult. Nu mai pot, acelaşi film îl văd la infinit dar cu alţi actori. Nu ai cum să câştigi dacă nu iţi propui maximul din ce poţi atinge, obiectivele nostre e să trecem de ce avem în faţă şi pe urmă mai discutăm. La tenis a vorbit cineva de câştigarea cupei Davis? La fotbal se vorbeşte de stat la masa bogaţilor, de intrat în grupele ligii campionilor, grupele europene sau cum or mai fi ele, dar nu se vorbeşte de câştigarea competiţiei. Sunt sătul de clişee, oare când învăţăm că rezultatele contează şi nu ce ar fi putut să fie.

În tribune lume pestriţă, dar bineînţeles ca la noi mult mai puţini cunoscători ai fenomenului şi mai multe “fiţe”. Se discută numai despre tu cum ai făcut rost de bilet când se ştia că în oraş au fost vândute doar 100 de bilete, iar toată lumea răspundea mândră am avut invitaţie. “Pe Coco l-ai vazut?”, “Da mai, nu putea sa lipsească!” , “Uite Fifi are loc mai bun”. Ce mai? Filfizonii prezenţi în sală în număr mare, ca de altfel la toate evenimentele mondene.

Citeşte tot articolul »”A fost odată … Cupa Davis, la Sibiu”