Iul 09 2008
Uniunea Europeană
Începând de azi voi deschide un nou capitol pe blog, despre Uniunea Europeană. La început voi prezenta fiecare stat al Uniunii, care va cuprinde forma de organizare politică, data aderării, reprezentarea politică în parlamentul European şi unde este cazul contribuţia semnificativă pe care acesta a avut-o la dezvoltarea UE. După aceste prezentări voi publica periodic cele mai importante hotărâri luate în cadrul Parlamentului European. Nu ştiu pe câţi dintre voi interesează, dar eu mi-am propus să învăţ mai multe despre fiecare stat european. UE este considerată a fi o construcţie sui generis, situându-se între federatie şi confederaţie, asta înseamnă că deciziile importante nu se mai iau în Parlamentul României, de accea ţara noastră trebuie să fie pregătită să trimită la Brussels cei mai capabili politicieni, iar noi avem datoria să îi votăm pe cei mai buni.
Viitoarele alegeri pentru Parlamentul European vor avea loc în 2009, luna iunie, iar Tratatul de la Lisabona trebuie ratificat până atunci de toate ţările Uniunii. De ce? Pentru că acesta modifică numărul de europarlamentari pentru fiecare stat, iar conform Tratatului, Parlamentul European devine un co-partener al Comisiei Europene, toate actele comisiei necesitând aprobarea Parlamentului, astfel UE nu mai poate funcţiona în baza Tratatului de la Nisa. Multe alte aspecte le voi publica în noul capitol creat.


Destul de recent am participat la o conferinţă la o universitate din Istanbul, am intrat în contact cu studenţi, am interacţionat cu oameni de pe stradă şi am simţit spiritul de comerciant la tot pasul. Este destul de dificil să vorbesc despre oraşul de pe două continente, despre capitala a trei imperii, roman, bizantin şi otoman. Isanbulul păstrează la tot pasul moştenirile trecutului dar avansează cu repeziciune spre un viitor modern. Noile clădiri din partea de nord-vest a oraşului iţi dau impresia că umbli într-un oraş de abia construit. Turcii ar trebui să îi mulţumească mereu primului preşedinte al Turciei, Ataturk pentru trecerea de la alfabetul arab la cel latin în 1928, pentru că astfel a fost deschisă o poartă către civilizţie şi după decenii spre cunoştere. Acesta a reformat ţara din temelii, a abolit califatul, a desfiinţat şcolile religioase şi legea musulmană, care a fost înlocuită de codul civil elveţian, codul penal italian şi codul comercial german. Nu în ultimul rând a încurajat egalitatea femeilor prin aprobarea unei legi conform căreia femeilor li se permitea să voteze pentru membrii din Parlament şi să deţină locuri în Parlament.
