Eduard STOICA

Pare ciudat prieteni să afirm că am fost portocaliu, chiar dacă numai pentru o oră și jumătate și doar pentru un meciul de fotbal Olanda - Franța (4-1). Oricum nu am să mă balansez de la stânga la dreapta politicii românești peste noapte, așa cum de altfel PD-L-ul cu “succesuri” a făcut-o. Dar să revenim la oile noastre … ups, ceva nu e bine nici de data asta, sună cam “becalian”, ah … dar mi-am amintit altceva înainte să îi felicit pe tricolori pentru meciul de aseară. Mi-a trecut prin minte ce a spus un băiat simpatic, Roberto Calderoni, parlamentar italian și fost ministru în guvernul de reformă de la Roma, de ăsta care e pe partea dreaptă a baricadei politice, știți voi … un portocaliu, “Îi lăsăm pe români să ne bată, doar dacă îşi iau ţiganii înapoi”. Păi măi pui de Mussolini, nu mai bine ne bateți voi și îi păstrați la voi acolo? Sau și mai bine dacă ne bateți ne golim pușcăriile la voi, da știu, am fost un pic rasist. Oricum și mai bine ar fi fost să îi batem și să îi lăsăm pe colorați tot la ei, scenariul perfect nu e așa? Noi ca români le-am dat dreptul țiganilor la educație (locuri speciale în licee și subvenționate în universități), dreptul la muncă cinstită, respectul demnității vis-a-vis de ei ca nație (i-am numit romi) … dragi italieni nu uitați că acum țiganii au devenit europeni, așa că tratați-i și voi ca atare. După intrarea României în Europa s-a aerisit bine de tot la noi, fapt care nu îmi displace, așa că stimabile senator european de dreapta nu uita că țara ta a semnat niște fițuici, numite acorduri, care garantează dreptul la libera circulație al oricărui cetățean european, iar în 22 Decembrie 2005 o instituție din Italia numită Parlament (asta de care nu ține cont nici “dracul” nostru președinte), a ratificat tratatul de aderare al României la UE. Nu vă mai plangeți că și voi înainte de aderarea noastră ne obligați pe noi să respectăm drepturile minorităților, iar eu vă dau un sfat gratis, numiți-i pe țigani în loc de rromi, romani, și luați legătura cu postul PRO TV să vă dea rețeta știrilor de la ora 17.

Citeşte tot articolul »”Portocaliu, pentru o oră și jumătate”

Pentru mine imnul intonat de echipa națională a României a fost adrenalină pentru 2-3 minute, jocul nici măcar nu a contat dacă judec la rece și după rezultat. Cert este că românii din toată lumea s-au simțit mândrii măcar pentru câteva minute de neamul și rădăcinile lor. Pițurcă a demonstrat că a reușit să facă o echipă unită, iar jucătorii au luat la palme întrega lume care ne consideră la pachet un popor de hoți, cerșetori și criminali.

Dreptul la speranța unei vieți decente în România parcă a renăscut în noi chiar dacă vor trece decenii. Cei 11.000 de spectatori români, cei mai mulți din toate timpurile pe un stadion străin, prezenți la meci parcă au avertizat euroscepticii, dreptul la libera circulație este un unul câștigat odată cu aderarea la UE. Aș putea discuta și despre faptul că economia subterană se vede din Pampas dar nu aș vrea să stric momentul. Întreaga Europă a avut posibilitatea să vadă că România nu însemnă numai hoție, cerșetorie, crimă, tigănie, pe care o văd pe străzi sau la televizor zi de zi în țările lor. Au văzut oameni care știu să cânte, să se manifeste ca și ei, care comunică, care sunt uniți, oameni care s-au purtat absolut admirabil și european cu suporterii echipei adverse. Înainte cu o zi a fost mare deranj in Elveția cu suporterii croați și cei austrieci. De data acesta toate televiziunile au văzut suporteri români și francezi venind împreună la stadion, făcând poze împreună și încurajând echipele favorite la unison.

Citeşte tot articolul »”Imnul de neuitat”