Nu este un vis imposibil, există un asemenea sistem bancar care ar putea să-şi extindă “tentaculele” până şi în România. Este vorba despre sistemul bancar islamic.
Conform legii islamice Sharia, cămătaria este “haram” (păcat), fiind interzisă, astfel încât băncile islamice nu percep dobânzi pentru împrumuturile acordate dar nici nu oferă dobânzi pentru depozitele deţinute. Acest sistem a căpătat o amploare desăvârşită la nivel global în ultimii ani, extinzându-se deja în ţările Occidentului. La inceputul acestui an, trei bănci islamice şi-au anunţat proxima apariţie pe piaţa economică românească. Cele trei bănci islamice care şi-au anunţat intenţia de a-şi deschide reprezentanţe în România sunt: Doha Bank, Bank of London and Middle East şi European Islamic Investment Bank.

Analiştii se întreabă dacă acest tip de creditare va “prinde” sau va fi ignorat de către populaţie. În primul rând, este necesară o informare cât mai amanunţită şi corectă asupra acestor banci, asupra modului lor de funcţionare ca mai apoi cetăţenii să poata compara acest sistem, nou pe piaţă, cu actualul sistem bancar.
Probabil vă intrebaţi deja cum ar putea rezista o bancă în condiţiile în care nu se întrevede nici o sursă palpabilă de câştig. Ei bine, lucrurile nu sunt chiar aşa cum par la prima vedere, de aceea vom încerca să clarificam modul de funcţionare al acestor bănci.
Împrumuturile financiare sunt percepute ca investiţii pe care banca le face alături de cel împrumutat, urmând ca profitul realizat să fie împărţit între bancă şi solicitant. Mai exact, banca devine partener al clientului, cu toate consecinţele ce decurg din contractul de colaborare. În acest fel, banca şi clientul împartăşesc, deopotrivă, riscurile şi profiturile.  Băncile au creat un alt sistem pentru ceea ce putem numi azi “dobânda” (lb.araba :“riba”), un fel de asociere. Un exemplu concret este cazul unei cereri de creditare din partea unei persoane juridice:  banca intră în posesia unei părţi a afacerii debitorului sau o parte din profitul afacerii îi revine băncii. Iar, în momentul în care banca utilizeaza depozitele deponenţilor (să nu uitam că nu le acordă dobânzi pentru aceşti bani) pentru diverse investiţii, îi cedează şi clientului o parte din profitul urmat de pe urma investiţiei respective.

“Banca şi debitorul devin parteneri în afacere, în sensul că banca asigură finanţarea afacerii împrumutatului, iar debitorul achita creditorului o parte din profitul generat de aceasta, dar nu se stabileşte o cotă fixă de profit sau o sumă fixă pentru rambursarea creditului”, a explicat Imad Ahmad, reprezentantul Camerei de Comerţ a Irakului în România.

Băncile islamice au ca obiective maximizarea profiturilor, extinderea în cât mai multe ţâri dar, încearcă de asemenea, să evite exploatarea clientului.

Interesant de observat este faptul că acest sistem s-a dezvoltat doar în ultimii 25 de ani, iar estimarile actuale indică o cifra de investiţii de 600 de miliarde de dolari. “Ne aşteptăm ca, la sfarşitul lui 2010, valoarea totala a investiţiilor să ajungă şi chiar să depăşească un trilion de dolari (1000 de miliarde)”, a declarat, într-un interviu, Ali Al Jabal. Există, ca în orice afacere, o marjă de risc care planează şi asupra acestei implicări a băncilor islamice în ţara noastră. Sunt o serie de factori care condiţionează mersul bun sau rau al invesţitiilor. În primul rând, între cultura islamică şi cea românească exista multe diferenţe de mentalitate, religie, stil de viaţă, tradiţii etc. iar de-a lungul epocii contemporane nu s-au ivit ocazii în care aceste două culturi să interacţioneze decât într-o proporţie mică (aici ne referim mai mult la emigranţii care s-au stabilit în sud-estul ţării noastre: machedoni, arabi, turci etc.). Din această cauză, s-ar putea ca cetăţenii români să fie puţin reticenţi la noile condiţii impuse de acest sistem bancar. Băncile investitoare sunt conştiente de acest lucru şi planul lor de derulare al afacerii prevede aceste impedimente, motiv pentru care posesorii produselor financiare islamice se adresează, pentru început, minorităţii musulmane din România. Datorită religiei lor, băncile au şi restricţii în vederea finanţării unor afaceri care au ca domenii de activitate alcoolul, tutunul şi a altor elemente care sunt considerate împotriva legii lor.
Pe de alta parte, o iâ încurajare ar consta în faptul că nu există diferenţe semnificative între produsele financiare islamice şi celelalte produse financiare, din ţările occidentale, de exemplu.
Apariţia acestor condiţii de creditare ar putea să conducă şi la o concurenţă acerbă între sistemul bancar românesc şi cel islamic. Băncile prezente deja pe piaţa românească vor fi nevoite să scadă actualele comisioane şi dobânzi sau să  găsească alte modalităţi şi  instrumente financiar-bancare cu ajutorul cărora să-şi combată concurenţa.

Notă: Acest articol a fost scris de Alexandra Stoia, o colaboratoare a blogului.

Voi mai participa zilele următoare la un Workshop ”ICT and Regional Development” organizat de Departamentul pentru Tehnologia Informaţiei al Universităţii din Praga.

Praga este unul dintre cele mai frumoase şi vizitate oraşe din Europa centrală  în care întotdeauna te vei intoarce cu plăcere pentru că o să constaţi că nu ai vizitat chiar totul. Centrul oraşului a fost înscris în 1992 în pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial cultural. “Revoluţia de catifea” din noiembrie 1989 a adus mari schimbări, una dintre ele este afluxul foarte mare de turişiti. Dacă imediat după revoluţie Praga era insuficient pregătită pentru a face faţă acestora, acum, situaţia s-a schimbat mult, oraşul fiind dotat cu o infrastructură turistică apreciabilă, demnă de un oraş cosmopolit şi prosper. Oraşul poate fi vizitat în orice sezon, fiindcă în Praga nu prea este sezon “de jos”, când vin mai puţini turişti.

Infrastructura transportului este bine pusă la punct şi te poţi deplasa cu multa uşurinţă peste tot. Toate serviciile de transport au un sistem comun de plată şi sunt parte a oraşului. Sunt bilete de 18 coroane (CZK) si poţi călătorii pe toate liniile timp de 20 de minute, 26 (CZK) pentru 75 de minute şi 100 (CZK) pentru toată ziua.

Voi ataşa şi câteva poze imediat ce o să am puţin timp.

Iată şi pozele promise.

Regatul Belgiei este o ţară în Europa de Vest şi este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene. Majoritatea instituţiilor europene sunt gazduite pe teritoriul Belgiei, precum şi alte instituţii internaţionale importante, inclusiv NATO. Belgia este o monarhie constituţională şi o democraţie parlamentară. Regele Albert al II-lea al Belgiei, este şeful statului din 1993. De remarcat faptul că Belgia este singura monarhie din Europa în care regale nu urcă pe tron automat la decesul predecesorului, ci este obligat să depună un jurământ constituțional prin care se obligă să apere integritatea teritorială, independența și să repsecte legile statului. Capitala Belgiei este la Bruxelles, oraș care este și unul dintre cele trei capitale ale Uniunii Europene. De menționat este că Belgia este unul dintre cele mai mici state europene ca și suprafață, cu o populație de 10.446.000 de locuitori. Imnul național este Barabanteana și are versurile oficiale atât în limba franceză cât și Olandeză.

Sistemul și situația politică în această tară este foarte complex și la ora actulă deosebit de complicat. Belgia este împărţită în două mari regiuni, Flandra situată în jumătatea de nord a ţării care are 58% din populaţie, unde limba vorbită este olandeza si Valonia situată în jumătatea de sud care are 32% din populaţie, iar limba vorbită este franceza. Regiunea Capitalei Bruxelles concentrează 10% din populaţie şi este o enclavă majoritar francofonă situată în Regiunea Flamandă, dar în aproiere de Regiunea Volonă. În Belgia mai avem în estul Voloniei şi o mică comunitate germanofonă la fronieră cu Germania.

Toată această diversitate lingvistică şi culturală pe care o găsim pe teritoriul Belgiei duce la dese conflicte politice, iar acum în 2008 criza belgiana pare mai acută decât oricând. Valonii şi flamanzii par să nu se mai înţeleagă deloc şi parcă construiesc între ei un zid. Flamanzii sunt foarte apropiaţi de olandezi a caror limbă o vorbesc, iar valonii se consideră “copii Franţei”. Ţara în care se vorbşte doua limbi, dar nu de aceaşi cetăţeni, nu are obligativitatea plăcuţelor bilingve.
Conflictul mocneşte nu numai din cauze social-cultural-politice, ci şi din motive economice, Regiunea Flandra asigurând 60% din PIB cu o populaţie de 42% din totalul ţării. După ultimele alegeri, Flandra a cerut o vastă reformă de stat, pentru a-şi administra după bunul plac economia regiunii sale prospere, în timp ce francofonii au insistat pentru “un stat federal puternic”, singurul care ar putea garanta “solidaritatea” comunităţilor sale.

Flamanzii şi valonii cred că două instituţii mai ţin Belgia unită, regalitatea şi Uniunea Europeană şi cei aproximativ două milioane de locuitori ai capitalei Bruxelles care se consideră cetăţeni cu identitate proprie, bruxellezi. Capitala Bruxelles este revendicată şi de flamanzi şi de valoni în eventuala unei scindări, după modelul Cehoslovacei , argument adus mereu în prim plan de politicenii radicali.

Regele numeşte primul ministru, actualmente Yves Camille Désiré Leterme, dar funcţia de prim-ministru trebuie să aiba şi acordul parlamentului. Parlamentul este bicameral şi este format din Senat şi Camera Reprezentanţilor. Revizuirea constituţiei din anul 1993 a dus la o reducere drastică a demnitarilor , astfel, după alegerile din 1995 în Parlamentul Belgian la Senat numărul senatorilor s-a redus de la 184 la 71, iar la Camera Reprezentanţilor de la 212 la 150. După cum spuneam Senatul este format din 71 de membrii din care 40 sunt membrii aleşi, 21 reprezentanţi ai comunităţilor şi 10 membrii cooptaţi. Mai mult, din cei 71 de demnitari , 41 sunt vorbitori de limba olandeză, flamanzi, şi numai 30 sunt vorbitori de limbă franceză, valoni. În Camera Reprezentanţilor cei 150 de parlamentari sunt aleşi de popor în 11 colegii electorale şi au rolul de a discuta şi vota majoritatea legilor, bugetul şi acordă, sau retrage, încrederea în guvern. În Belgia prezenţa la vot este obligatorie.

Louis Michel este comisarul Uniunii Europene pentru Dezvoltare şi Ajutor Umanitar, din partea Belgiei. “Este posibilă eradicarea sărăciei extreme într-o generaţie. Este posibil să se îmbunătăţească substanţial nivelul de acces la servicii sociale de bază. Este posibila oprirea răspândirii HIV / SIDA, a tuberculozei şi a malariei. Este posibil ca defrişările sa fie reversat. Toate acestea pot fi facute. Şi, dacă este posibil, atunci trebuie să le facem. Aceasta nu este doar un vis. Fac apel la dumneavoastră să credem că putem, si vom putea, sa facem aceste lucruri posibile.”

În Parlamentul European Belgia are 24 de deputaţi aleşi pe 3 circumscripţii electorale. Astfel colegiul flamand numără 14 deputaţi, cel francofon 9 deputaţi, iar colegiul reprezentat de comunitatea germanofonă un singur parlamentar. Afilierea la grupurile politice europene este în favoarea grupului Socialist din Parlamentul European care are 7 deputaţi, cu un deputat mai mult decât grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni şi grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa care numără fiecare câte 6 deputaţi europeni, lista fiind completă cu 2 deputaţi aparţinând grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană şi 3 deputaţi neafiliaţi.

Președintele este ales odată  la 6 ani prin votul poporului, iar acesta numește cancelarul federal, șeful guvernului, exchivalentul funcției de prim-ministru, care în mod normal este liderul celui mai mare partid din parlament. Președintele Austriei este în prezent Heinz Fischer, ultima oară s-a aflat în Romania într-o vizită oficială în 02.05.2006. Alfred Gusenbauer conduce în prezent cancelaria Austriei, acesta din urmă aflându-se în România în luna martie a acestui an, unde a avut convorbiri cu omologul său român, Călin Popescu Tăriceanu, despre proiectul Nabucco.

Parlamentul austriac este format din două camere, Nationalrat (Consiliul Naţional) și Bundesrat (Consiliul Federal). Consiliul Naţional (Der Nationalrat) este format din 183 membri, aleşi de popor pentru o legislatură de cinci ani; toţi cetăţenii austrieci care au împlinit vârsta de 16 ani au drept de vot, sarcina principală fiind legiferarea. Reprezentarea politică a Consiliului Național este următoarea 68 SPÖ (Partidul Social-Democrat), 66 ÖVP (Partidul Popular), 21 Grüne (Partidul Verde), 21 FPÖ (Partdul Libertății), 7 BZÖ (Alianța pentru Viitor). În prezent Consiliul Federal (Der Bundesrat) are în componenţa sa 62 de membri care sunt aleşi de către parlamentele celor nouă landuri federale pe perioada unei legislaturi a parlamentului landului respectiv. În funcţie de suprafaţa sa, fiecare land federal poate delega minimum trei şi maximum doisprezece membri în Consiliul Federal. Menirea Consiliului Federal este de a reprezenta interesele landurilor federale la nivelul federaţiei. În Consiliul Federal conduce ca număr de membrii tot Partidul Social-Democrat Austriac,  28 SPÖ, urmat de Partidul Popular ÖVP cu 26 de membrii, lista de 62 de parlamentari fiind încheiată de 8 demnitari independenți.

În Uniunea Europeană, Austria are comisarul pentru relaţii externe şi politică europeană de vecinătate, în persoana doamnei  Benita Ferrero-Waldner care afirma că “U.E. și cetățenii Uniunii Europene trebuie să facă față unei importante provocări : gestionarea globarizării în modul de a avea avantaje, a raspunde amenințăriilor dintre care terorismul, criminalitatea organizată și proliferării armelor de distrugere în masă, asigurarea interanațională pe baza statului de drept și buna funcționare a instituțiilor multilaterale; în acest scop este necesară o Uniune Europeană puternică la nivel internațional ,capabilă de a promova pacea, securitatea și stabilitatea, capabilă de a proteja valorile și interesele”

Austria are 18 deputați în Parlamentul European, 7 deputați  grupul Socialist din Parlamentul European, 6 deputați grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, 2 deputați grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, un singur parlamentar pentru grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa și doi parlamentari neafiliați.

Din reprezentarea politică la nivelul Parlamentului Austriei și Parlamentului European aflăm că orientarea politică înclină ușor balanța către stânga.

Una dintre cele trei teme majore aflate pe ordinea de zi a Summit-ului NATO desfăşurat la Bucureşti anul acesta a fost extinderea organizaţiei. Georgia şi Ucraina nu a fost invitate să participe la Planul de Acţiune pentru Aderare alături de Albania şi Croaţia, datorită opziţiei vehemente a Rusiei, care şi-a găsit puternici aliaţi europeni, Franţa şi Germania, urmând ca situaţia celor două state să fie reexaminate la sfârşitul anului. Prea târziu pentru însă pentru Georgia pentru că din acel moment poziţia Moscovei s-a consolidat în raport cu Tiblisi. Conflictul îşi are originile în Noiembrie 1989, atunci când Oseţia de Sud îşi proclama autonomia faţă de Republica Sovietică Socialistă Georgiană, declanşând un conflict armat extins pe o perioadă de trei luni.

Rusia a găsit pretextul pentru a arăta că nu permite ingerinţe de niciun fel în propria curte, după ce a tot strigat şi a tot ameninţat faţă de apropierea NATO şi a armatei americane de graniţele sale, prin extinderea Organizaţiei sau prin instalarea scutului anti-rachetă în Europa centrală. Cele două conducte care leagă resursele caspice de occident ocolind teritoriul rus trec prin Georgia.

După ce s-a jucat, în urmă cu doi ani, la robinetul cu gaze către Europa, asigurându-şi prietenia temătoare a Germaniei, acum Rusia poate demonstra că mâna sa ajunge şi mai departe în ce priveşte controlul resurselor energetice. Ursul de la Moscova nu poate fi întărâtat prin gard în propria cuşcă: Georgia este în zona de influenţă a Rusiei şi nu are şanse prea curând de a spera la o intrare în NATO.

Motivul actualului conflict din regiunea georgiană sunt, evident, resursele energertice. Momentan prin Azerbaidjan, Turcia şi Georgia trec un numar de 5 conducte de petrol care sunt “pionii” prin care Vestul îi poate da şah mat Rusiei şi nu mai depinde de ea din acest punct de vedere, Rusia neavând control asupra acestor conducte. Or, acest lucru nu convine Moscovei, deoarece ar simţi că scapă controlul asupra palnului de supremaţie pe care încearcă să îl pună în aplicare. Petrolul, cât si gazele naturale sunt cele mai potrivite pentru şantaj, nu uitaţi ce s-a întâmplat în momentul în care Băsescu, prieten declarat a lui Saakashvili i-a aratat lui Putin “arătătorul” … Rezultatul? Probabil nici acum nu s-a trezit din pumni … s-au scumpit gazele.
Rusia în momentul ei de glorie, a fost o super-putere, URSS-ul, iar dupa încheierea “Războiului Rece” a fost destul de şocant să constate faptul că nu mai deţin puterea, că nu mai sunt “în cărţi” pe scena internaţională şi că altcineva a ocupat poziţia de lider mondial. Ajungem aşadar la concluzia ca Rusia îşi deplânge istoria şi că işi doreşte o “ reconstructie” a vechilor graniţe. Acest lucru e evident şi în regiunea georgiană. Rusia sprijină , neoficial, dorinţa celor doua popoare: Oseţia de Sud şi Abhazia, de a primi statutul de state independente.

Să nu uităm că Rusia în cazul Kosovo nu şi-a dat consimţământul pentru proclamarea independenţei statului albanez. Atunci probabil unii dintre noi credeam în alte scenarii ale Rusiei şi eram de acord cu poziţia acesteia care nu încuraja manifestări de acest gen mai ales într-o zonă de conflicte “îngheţate” cum este zona Balcanilor şi a Caucazului. Se pare că a fost o surpriză de proporţii , mai ales că s-au mişcat rapid, ceea ce denota o pregătire tehnico-tactică detaliată, aducându-l pe Mihail Saakashvili în pragul nebuniei, atacând Oseţia de Sud cu o armată mică şi nepregatită pentru un conflict cu armata rusă. Saakashvili s-a bazat pe un suport internaţional necondiţionat, pe care evident nu l-a primit, pentru atingerea obiectivelor. Să nu uităm ca preşedintele gerogian a încercat să forţeze mâna preşedintelui Bush declarând CNN că este “în interesul Americii să intervină, nu mai este vorba doar de Georgia aici, e vorba de principiile americane”. A primit într-adevar un sprijin, dar inoportun, din partea presşedintelui gafeor american Bush care a declarat, printre altele (uitând convenabil istoria recentă a invadării Irakului), că “este inacceptabil ca, în secolul 21, un stat să atace militar un alt stat suveran”.
Probleme de acest gen se regăsesc şi în relaţiile dintre palestinini şi evrei. Scena internaţională actuală e plină de astfel de conflicte “îngheţate” încât ne punem întrebarea: Care e următoarea regiune separatistă care o sa declanşeze un război? Cel mai trist este ca în toate aceste jocuri de interese şi în toate conflictele există învinşi şi învingători. Iar invinşii sunt populaţia civilă , nevinovată, victime colaterale, care îşi pierd viaţa fără să fi greşit cu nimic. “Un mort este o tragedie, milioane de morţi sunt statistici”.

Din ultimele declaraţii, ale unui fost oficial rus, se pare că acest razboi este opera FBS (serviciile secrete ruseşti). O ştire de ultimă oră şi un scandal de proporţii se profilează în jurul războiului dacă se dovedeşte că SUA, România şi Israel au livrat arme către Georgia.

Desfăşurarea cronologică a războiului Ruso-Georgian în luna august

1: Schimburi de focuri între trupele gerogiene şi separatiştî, şase morţi şi şapte răniţi. Tbilisi afirmă că separatiştii au tras primii.
3: Rusia avertizează cu privire la un conflict “de mare anvergură” şi acuză Georgia că face mişcări de trupe.
4: Adjunctul ministrului rus de Externe acuză Georgia de escaladarea tensiunilor prin folosirea disproporţionată a forţei.
5: Rusia reafirmă că nu va putea sta deoparte dacă tensiunile degenerează.
6: Oficialii de la Moscova şi cei de la Tiblisii se acuză reciproc că au deschis focul asupra satelor din regiune.
7: Confruntările se soldeaza cu peste zece morţi.
8: Georgia lansează o ofensiva militară în Oseţia de Sud. Premierul rus, Putin, afirmă că “actele agresive” ale Georgiei vor duce la represalii. Dupa lovituri aeriene, tancuri şi camioane ruseşti pleacă din Vladikavkaz (Oseţia de Nord) în Oseţia de Sud.
9: Preşedintele Georgiei, Mihail Saakasvili, declară stare de război şi mobilizare generală, aprobate ulterior de Parlament.
10: Georgia acuză Rusia că i-a bombardat teritoriul, în timp ce atât armata rusă cât şi cea georgiană afirmă că deţin controlul asupra Ţinvali - capitala republicii separatiste Osetia de Sud
11: Forţele georgiene anunţă retragerea din Osetia de Sud. Forţele ruse au dat un ultimatum militarilor georgieni din Abhazia, autorităţile de la Tbilisi resping acest ultimatum.
12: Preşedintele rus, Dmitri Medvedev a anunţă că a luat decizia de a opri operaţiunea militară, după vizita presedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy
13: Georgia a anunţat că părăseşte Comunitatea Statelor Independente (CSI). Primii 30 de cetăţeni români, majoritatea femei şi copii, evacuaţi din Georgia.
14: Soldaţii ruşi au deschis focul în localitatea Gori. Oficialii de la Moscova şi Tbilisi continuă conflictul declaraţiilor.

Chiar în toiul inundaţiilor lui Traian Băsescu îi arde de răfuieli politice şi printr-o scrisoare adresată Parlamentului a cerut convocarea unei sesiuni extraordinare privind solicitarea DNA de aprobare a începerii urmăririi penale pentru fostul premier Adrian Năstase şi pentru fostul ministru al transporturilor Miron Mitrea, iar Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor a aprobat convocarea unei sesiuni extraordinare pe data de 13 august, pentru a dezbate cererea preşedintelui Traian Băsescu de avizare a urmăririi penale a foştilor şi actuali parlamentari. Raportul voturilor în şedinţă a fost 5 (PNL, UDMR, PRM) la 3 (PSD, PC), parlamentarii PD-L aflându-se în vacanţă neparticipând la şedinţă, probabil pentru a salva aparenţele că PD-L nu răspunde comenzile lui Băsescu. Să fim serioşi, dacă nu era clar că votul va fi favorabil în favoarea sesiunii extraordinare, mă întreb retoric, parlamentarii PD-L absentau? Mai mult decât atât partidul prezidenţial prin vocea lui Theodor Stolojan a anunţat că deputaţii care vor lipsi vor fi sancţionati, excepţie făcând cazurile excepţionale, de internare în spital sau altele asemănătoare. Se încearcă astfel evitarea penibilului din 24 iunie când nu s-a putut lua o decizie în acest din lipsa de cvorum, deoarece în sală erau prezenţi doar 208 deputaţi, iar minimul era de 219 parlamentari.

Băsescu se ascunde mai nou în spatele raportul pe justiţie al Comisiei Europene care fost dat publicităţii la 23 iulie şi a cerut un consens fără echivoc din partea tuturor partidelor din România în eradicarea corupţiei şi continuarea anchetării foştilor demnitari, pentru a exista şi sentinţe în cazuri concrete. Şeful statului a văzut un prilej foarte bun de al introduce în ring pe Adrian Năstase, făcând afirmaţii voalate că ar fi vorba chiar despre fostul prim ministru. De unde ştiu eu cetăţean că raportul Comisiei Europene nu se referea la afrimaţia lui Traian Băsescu la un post de televiziune că a fost vizitat acasă de politicieni, care i-au cerut să intervină pentru ei în justiţie. “Erau de negociat multe, de exemplu intervenţii in justiţie. Au fost oameni care au venit şi la mine acasă. Şi nu sunt omul care sa nu aibă dovezi pentru ceea ce spune. E real, nu e uluitor, nu grav, nu vă mai faceţi că nu ştiţi. Discut de fenomen. Nu dau nume. Au venit să discutăm de dosare” O, Traine, nici nu ştii cât de mic începi să fii, pai tu, Corado Catani al României stai la masă cu infractorii, te vizitează? Ai dovezi şi le tăinuieşti? Nu dai pe braţul lung al justiţiei pe nimeni? Bănuiesc ca nu a fost vizitat stimabilul preşedinte de Adrian Nastase. De afacerea caltaboşii oare a auzit şeful statului? Decebal Traian Remeş, Sever Mureşan. Ce credeţi că Decebal Traian Remeş a luat mită sau colecta maculatură? Astazi cei de mai sus trebuiau să se afe după gratii, după difuzarea şocantelor înregistrări de la televiziunea naţională care probează fără echivoc mita ministerială. Şefului statului îi aduc aminte şi de Costică Constanda şi retrocedarea parcului Bordei din capitală unde Traian Băsescu a dezvăluit că tunul imobiliar da a fost dat cu ajutorul unui judecător corupt. Cât de greu îi poate fii preşedintelui României să rupă tăcerea şi să dezvăluie numele judecătorului corupt? Nu are dovezi sau e o altă tăinuire?

Ce mecanisme infernale îi protejează pe marii corupţi? Băsescu este obligat prin lege, să facă demersurile pentru deconspirarea şi tragerea la răspundere a celui bănuit că s-a vândut lui Costică Constanda.

Sunt destule mecanisme ale justiţiei care nu funcţionează, la acestea se referă Comisia Europeană, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), Curtea Constituţională sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), Agenţia Naţională de Integritate (ANI), Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) şi lista poate continua.

Pentru exemplele enumerate mai sus, sunt împotriva tuturor acţiunilor pe care preşedintele le întreprinde împotriva lui Adrian Nastase care afirma “vreau în mod categoric ca instanţa civilă să stabilească, definitiv si clar, drepturile şi obligaţiile mele. Vreau să se respecte legea. Dosarul “făcătuit” de DNA se referă la o cauză civilă şi nu la una penală. Prezentarea sa ca fiind un dosar penal reprezintă un abuz”.

Din pacate mersul la DNA s-a transformat într-un adevarat show mediatic, în urma căruia este pus semnul “egal” între “inculpat”, respectiv urmărit penal, şi vinovat, iar jocul pentru imagine a luat locul acţiunilor temeinice venite dinspre instituţii menite să combată corupţia, devenite ele în sine cuiburi de corupţi. Până acum dosarele DNA nu au fost folosite decât la terfelirea imaginii publice a adeversarilor politici în timp ce reprezentanţii puterii erau ţinuţi departe de birourile procurorilor. Atunci când puterea s-a fracţionat, în urma războilului Băsescu vs. Tăriceanu au început să apară şi dosarele unor miniştri care au fost trimişi să dea explicaţii pentru afacerile făcute cu bani publici.

“Să obţii ceea ce vrei înseamnă să crezi în visele tale şi în ceea ce consideri tu de valoare. Să supravieţuieşti dezamăgirilor şi singurătăţii reci. Să te trezeşti dându-ţi seama că ai trecut prin timpuri grele bazându-te doar pe tine. Înseamnă să înfrunţi adevărul, înseamnă că doar tu îţi poţi modela destinul. Să realizezi că paşii de azi te vor călăuzi către ziua de mâine şi că trebuie ghidaţi de o credinţă neclintită în tine. Şi dacă-ţi urmezi calea, abia atunci te vei cunoaşte şi vei putea vedea viaţa de pe înălţimi.

Să ai încredere în tine şi-n felul cum priveşti viitorul. Păstrează-ţi visele, în ciuda deziluziilor. Nu-i nici durere, nici succes în lucrurile uşoare. Doar riscând când alţii se tem, vei putea dobândi măreţie. Cheia succesului e una singură, nu reunţa până nu o vei fi aflat. S-ar putea să fie multe schimbări de-a lungul drumului dar le poţi face faţă.”

Comisia parlamentară de Cod Electoral a stabilit colegiile uninominale pentru judeţul Sibiu, astfel judeţul nostru va avea 9 parlamentari, împărţiţi pe 9 colegii, din care 3 vor merge la Senat, iar 6 la Camera Deputaţilor.

Voi explica un pic cum s-a ales numărul de colegii uninominale. Potrivit Legii votului uninominal, “numărul colegiilor uninominale pentru Camera Deputaţilor, respectiv pentru Senat se determină prin raportarea numărului de locuitori al fiecărei circumscripţii electorale la normele de reprezentare, la care se adaugă un colegiu de deputat, respectiv de senator pentru ceea ce depăşeşte jumătatea normei de reprezentare, fără ca numărul colegiilor de deputat dintr-o circumscripţie electorală să fie mai mic de patru, iar cel de senator, mai mic de doi“. Delimitarea colegiilor uninominale se face ţinînd cont de cîteva reguli. În primul rînd, o circumscripţie electorală poate fi compusă numai din colegii uninominale întregi, iar teritoriul cuprins de un colegiu uninominal trebuie să se afle pe teritoriul unuia şi aceluiaşi judeţ. Potrivit legii, pe teritoriul unei localităţi pot fi delimitate, de regulă, doar colegii uninominale întregi. Un colegiu uninominal poate cuprinde, de regulă, una sau mai multe localităţi întregi. Bun până aici totul este clar, mergem un pic mai departe …

Varianta pentru alegerile parlamentare este o copie după modelul alegerilor din Slovenia, elimină lista naţională de rezervă care ar fi fost utilizată doar la a treia redistribuire a mandatelor în situaţia excepţională în care un partid ar fi obţinut dreptul la mai multe mandate decat candidaţi avea, oricum această a treia listă a constituit şi una dintre obiecţiile Curţii Constituţionale.

Fiecare partid are dreptul la un singur candidat într-un colegiu uninominal, iar cetăţeanul pune ştampila de vot pe un singur candidat şi va exista un singur tur de scrutin. Modul de atribuire a mandatelor într-un judeţ este echivalentul unei circumscripţii electorale şi are în componenţă atâtea colegii uninominale câţi parlamentari îi revin în funcţie de numărul locuitorilor, voturile pentru candidaţii aceluiaşi partid se însumează şi vor reprezenta procentul din circumscripţie al partidului respectiv.

Atenţie, aici legea uninominalului devine problematică şi începe să scârţie, iar noi deschidem ochii observând cum ne agităm degeaba în speranţa unei alegeri corecte pentru canditatul dorit. Devin automat parlamentari doar candidaţii care câştiga colegiul uninominal cu un indice de 50% plus 1 vot. Celelalte mandate se vor redistribui în felul următor: în funcţie de procentul general obţinut de un partid la nivel de judeţ se stabileşte la câte mandate are dreptul fiecare partid. Se scad, dacă există, mandatele obţinute direct de partide în respectivul judeţ prin câştigarea cu majoritate calificată a unui colegiu. Celelalte mandate la care mai are dreptul fiecare partid se acordă candidaţilor care au obţinut cele mai bune scoruri electorale din respectivele partide. Se poate ajunge astfel în situaţia în care un câstigator de colegiu, fără majoritate calificată, din cauza unui scor mai modest obţinut de partidul său in judeţ, să nu devină parlamentar, iar candidatul de pe poziţia a doua să ajungă în Parlament dacă face parte dintr-un partid care a obţinut un procent mare. Pentru a intra în parlament partidele politice trebuie să depăşească pragul electoral de 5%.

Păi după cum am observat împărţirea pe colegii (o aveţi afişată mai jos), pronosticul meu este că nici un parlamentar din Sibiu nu va merge în viitorul Legislativ prin vot direct, puterea deciziei va aparţine tot “zeilor”, “baronilor” sau cum i-om mai numi, partidelor din teritoriu sau după cum dictează centru. Aici e momentul când ne punem întrebarea dacă legea uninominalului satisface într-adevăr electoratul sau este gargară şi praf în ochii alegătorului.

Tu alegătorule poţi să mergi la vot, pentru că eşti responsabil şi dreptul l-ai câştigat prin sacrificiu, tu sau părinţii tăi, poţi să te amăgeşti că poţi schimba ceva în ţara asta …, dar candidaţii tot noi îi impunem. Cam aceasta este traducerea legii uninominalului, iar mesajul este cât se poate de clar, nu lăsăm halca din mână. Foarte puţini dintre cei care îşi doresc să ajungă în parlament pentru a lupta cu adevărat pentru interesele românilor vor putea să ajungă acolo pe baza actualei legi.

Împărţirea colegiilor uninominale în judeţul Sibiu

Pentru Senatul României

• Colegiul nr.1 - Municipiul Sibiu
• Colegiul nr.2 - Mediaş, Agnita, Copşa Mică, Dumbrăveni, Alţâna, Aţel, Alma, Axente Sever, Bazna, Biertan, Bîrghiş, Blăjel, Brădeni, Brateiu, Bruiu, Chirpăr, Dârlos, Hoghilag, Iacobeni, Laslea, Merghindeal, Micăsasa, Mihaileni, Moşna, Nocrich, Şeica Mică, Târnava, Valea Viilor
• Colegiul nr.3 - Avrig, Cisnădie, Miercurea Sibiului, Ocna Sibiului, Tălmaciu, Săliste, Apoldu de Jos, Arpaşu de Jos, Cârţa, Cârţişoara, Cristian, Gura Râului, Jina Loamneş, Ludoş, Marpod, Orlat, Păuca, Poiana Sibiului, Poplaca, Porumbacu de Jos, Racoviţa, Răşinari, Râul Sadului, Roşia, Sadu, Şelimbăr, Şeica Mare, Slimnic, Şura Mare, Şura Mică, Tilişca, Turnu Roşu, Vurpar

Pentru Camera Deputaţilor

• Colegiul nr.1: - municipiul Sibiu (Centru, 11 Iunie, Constituţiei, Guşteriţa, Vasile Milea)
• Colegiul nr.2: - municipiul Sibiu - Turnişor, Alba Iulia, Ştrand, Valea Aurie, Hipodrom
• Colegiul nr.3: - Mediaş, Blăjel, Dârlos, Brateiu, Aţel
• Colegiul nr.4: - Agnita, Copşa Mică, Dumbrăveni, Alţâna, Alma, Axente Sever, Biertan, Bîrghiş, Bradeni, Brateiu, Bruiu, Chirpăr, Hoghilag, Iacobeni, Laslea, Marpod Merghindeal, Micăsasa, Mihaileni, Moşna, Nocrich, Şeica Mică, Târnava, Valea Viilor
• Colegiul nr.5 - Avrig, Cisnădie, Tălmaciu, Arpaşu de Jos, Cârţa, Cârţişoara, Roşia, Sadu, Porumbacu de Jos, Racoviţa, Şelimbar, Turnu Roşu, Vurpăr
• Colegiul nr.6 - Miercurea Sibiului, Ocna Sibiului, Sălişte, Apoldu de Jos, Cristian, Gura Râului, Jina, Loamneş, Ludoş, Orlat, Păuca, Poiana Sibiului, Poplaca, Răşinari, Râul Sadului, Şeica Mare, Slimnic, Şura Mare, Şura Mica, Tilişca

.

Cu o altă ocazie am să vă spun de ce susţin un parlament unicameral şi ridicarea pragului electoral la 10%.

Din punctul meu de vedere acest prim pas de cunoaştere a sibienilor care scriu în spaţiul virtual a fost o reuşită, sper că toată lumea s-a simţit bine, iar pentru o a doua întâlnire probabil vom avea o agendă de discuţii, vom vedea atunci.

Mulţumesc tuturor participanţilor prezenţi cât şi celor care au dorit să fie alături de noi dar nu au putut să ajungă, va exista o a doua întâlnire şi ne vom cunoşte atunci.

Lista participanţilor la întalnire, pe care am primit-o în sfârşit de la Laura.

Marius Ogrean
Ady
Răzvan Pop
Tudor Popa
Mihai Mustea
Sonia Blotiu
Valeria Stancu
Bogdan Brylynski
Silvana Armat
Radu Şerban
Călin Blaga
Eduard Stoica
Laura Cătuneanu
Oana Timar
Rareş Budac
Cristi Rus
Alexandra Stoia (va veni şi blogul în curând)
Seba Suceveanu
Constantin Tovisi
Flaviu Luchian
Zeno Popovici
Alex Ionică
Monica

Viitoarele alegeri pentru Parlamentul European vor avea loc în 2009, luna iunie, iar Tratatul de la Lisabona trebuie ratificat până atunci de toate ţările Uniunii. De ce? Pentru că acesta modifică numărul de europarlamentari pentru fiecare stat, iar conform Tratatului, Parlamentul European devine un co-partener al Comisiei Europene, toate actele comisiei necesitând aprobarea Parlamentului, astfel UE nu mai poate funcţiona în baza Tratatului de la Nisa. Multe alte aspecte le voi publica în noul capitol creat.