Eduard STOICA

Mă aflu în Praga pentru câteva zile pentru a participa la un proiect de tip Socrates –Grundtvig . Împreună cu partenerii din câteva centre universitare din Europa am creat prin proiectul NODES o reţea europeană pentru formarea adulţilor. Partenerii Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, pe care am reprezentat-o aici in Praga, au fost din Franţa (ENESAD – National school of higher agronomy studies), Spania (Universitatea Politehnică din Madrid), Ungaria (Universitatea din Debrecen), Republica Ceha (Universitatea din Praga), Irlanda (Universitatea din Cork).

Voi mai participa zilele următoare la un Workshop ”ICT and Regional Development” organizat de Departamentul pentru Tehnologia Informaţiei al Universităţii din Praga.

Praga este unul dintre cele mai frumoase şi vizitate oraşe din Europa centrală  în care întotdeauna te vei intoarce cu plăcere pentru că o să constaţi că nu ai vizitat chiar totul. Centrul oraşului a fost înscris în 1992 în pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial cultural. “Revoluţia de catifea” din noiembrie 1989 a adus mari schimbări, una dintre ele este afluxul foarte mare de turişiti. Dacă imediat după revoluţie Praga era insuficient pregătită pentru a face faţă acestora, acum, situaţia s-a schimbat mult, oraşul fiind dotat cu o infrastructură turistică apreciabilă, demnă de un oraş cosmopolit şi prosper. Oraşul poate fi vizitat în orice sezon, fiindcă în Praga nu prea este sezon “de jos”, când vin mai puţini turişti.

Infrastructura transportului este bine pusă la punct şi te poţi deplasa cu multa uşurinţă peste tot. Toate serviciile de transport au un sistem comun de plată şi sunt parte a oraşului. Sunt bilete de 18 coroane (CZK) si poţi călătorii pe toate liniile timp de 20 de minute, 26 (CZK) pentru 75 de minute şi 100 (CZK) pentru toată ziua.

Voi ataşa şi câteva poze imediat ce o să am puţin timp.

Iată şi pozele promise. Citeşte tot articolul »”Praga, oraşul muzeu”

Duminică am fost invitat la ziua de naştere a lui Daniel, coleg şi prieten, în câmpul muncii. A fost o zi perfectă dată de peisajul mirific şi locul minunat pe care tatăl lui Daniel l-a construit. La Cristian, nu departe de Sibiu, am descoperit un mic paradis. Am început ziua cu o plimbare cu barca, după care profanul din mine în ale pescuitului a vrut să îşi incerce talentele pescăreşti, aşa că împreună cu doi colegi Alex şi Dacian am plecat “în larg” cu barca la agăţat, peşti desigur. După câteva tentative am reuşit şi eu să lansez, cu toate că Dacian îmi tot spunea că nu am nimic în comun cu pescuitul. Ne-am întors după o oră şi jumătate victorioşi, eu prinzând una bucată clean, Alex la fel şi Dacian expertul doi crapi. La mal mi-am curăţat tacticos “peştişorul norocos” şi l-am pus pe grătar.  După un festin copios … dragii mei … nu doar din micul peştişor, să fim bine înţeleşi, am stat ca foca vreo oră  şi am plecat cu băieţii la scăldat. Apa a fost extraordinară, iar peisajul care ne înconjura minunat … ne-am bălăcit până la refuz, distracţia a fost maximă.

După ce m-am răcorit am aflat că Dacian şi Alex au plecat să îşi exercite măestria în ale pescuitului şi m-am gândit că ar fi frumos din partea mea să le stric distracţia şi bineînţeles m-am dus şi eu l-a pescuit. Acolo l-am găsit cu ceva exemplare capturate aşa că l-am rugat să îmi dea o undiţă. Zis şi făcut mă apuc de pescuit, momentul hazilu se petrecea Citeşte tot articolul »”Un colţ de paradis”

Probail că nu există poveşti mai lungi decât cele din armată, de aceea, ce voi scrie este doar o sinteză şi pe măsură ce am să îmi aduc aminte am să vă mai povestesc.

Nici acum nu ştiu ce aş putea spune despre armată, dacă am progresat sau nu pe parcursul celor 6 luni petrecute în unitate. A, ca parte filosofică, despre armată, da, … spunea cineva că te schimbă în bine. Se poate, toţi soldaţii sunt egali, iar prin condiţiile de acolo înveţi să supravieţuieşti, să te aliezi cu alţii, să înveţi în cine să ai încredere, în cine nu. Vezi că viaţa nu e numai “I am the best” şi ai nevoie de ceilalţi ca să supravieţuieştii. Unul dintre câştiguri a fost că am câştigat câţiva prieteni foarte buni.

Am făcut armată deoarece în 2005 mai credeam în Bond … James Bond. Cum nu aveam destule pe cap, m-am dus la Centrul Militar pentru evidenţă în 2004, am completat cam 200 întrebări tip grilă pentru că vroiam să fac armata la ofiţeri, am fost admis, problemele le-am întâmpinat la medic când a aflat că vreau să fac armata de bună voie, catalogându-mă “nebun”, bine, totul a fost o glumă astfel că la începutul lunii februarie 2005 m-am prezentat la UM 1606 Sibiu, Şcoala de Aplicaţii pentru Transmisiuni şi Război Electronic. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne prezentăm la magazie să luăm în primire ţinuta militară, care bineînţeles nu a fost nouă, trebuia să alegem dintr-un munte de pantaloni, unul de vestoane, altul de bocanci, era sa uit s-a dat şi lenjerie intimă şi şosete, dar care erau noi. A doua zi la rastel, ne-am luat în primire armele şi am intrat în posesia unui AK-47, versiunea românească a celebrului Kalashnikov. Arma mea era a doua ca vechime din Pluton, cred că şi din Companie şi era datată 1966, iar cea mai veche 1964. Am învaţat Dumnezeieşte despre ea la lecţiile de ITAI (Instrucţia Tragerii cu Armamentul de Infanterie) , astfel, componenţa pistolului-mitralieră calibru 7.62mm, AK-47 este următoarea,  ţeava cu cutia închizătorului, cu aparatele de ochire şi patul; capacul cutiei închizătorului; portînchizătorul cu pistonul de gaze; închizătorul; recuperatorul; tubul de gaze cu apărătoarea mâinii; mecanismul de dare a focului; ulucul; încărcătorul; baioneta pumnal şi accesoriile. Trebuia să o cunoaştem foarte bine deoarece după fiecare tragere trebuia demontată şi curăţată.

Am făcut o mulţime de ore în fiecare zi de la 7.50 până la 14.50 aveam cursuri, excepţie au făcut zile de poligon în care făceam trageri sau tactică militară. Fiind unitate de transmisiuni, iar plutonul era unul din care trebuia să ieşim ofiţeri, materia era diversificată, astfel am făcut Managementul organizaţilor militare şi comunicarea în conducere, Psihologie, Topografie militară, IF (Instrucţie de front), ITAI, Regulamente militare, Tactică generală, Noţiuni de drept, Elemente de economie, CANC, s.a.m.d. Am învăţat şi despre staţii radio Panther şi Jaguar … Citeşte tot articolul »”Amintiri din armată”

În urmă cu un an am pierdut un reper pe care tocmai începusem să îl descopăr. Dincolo de tristețea care mă înconjoară când îmi alergă prin gând spiritul lui, rămâne tăcerea, dincolo de tăcere sunt amintirile. Au ramas cărțile și vorbele lui … ne-a îndemnat, deseori, să renunțăm la vigilență, și ne-a atenționat mereu, că viața curge ireversibil. A fost mai mult decât putem noi spune.

Mass media în majoritatea ei l-a uitat, a preferat să se bălăcească în mediocritatea zilnică și ca de fiecare dată preferă scadalul și comercialul. Mă simt violat, îmi e scârbă.

Regret plecarea lui … pentru a sta de vorbă cu Dumnezeu, despre tot ce ține de lumea asta.

Interviu cu Dumnezeu - de Octavian Paler

- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Daca ai timp… i-am raspuns.
Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebari ai vrea să-mi pui ?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilarie, se grăbesc să crească…, iar apoi tânjesc să fie copii; că își pierd sănătatea pentru a face bani…, iar apoi își pierd banii pentru a-și recapăta sănătatea. - Faptul ca se gândesc cu teama la viitor și uita prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca și cum nu ar muri niciodată și mor ca și cum nu ar fi trait. Dumnezeu mi-a luat mâna și am stat tacuți un timp.
Apoi am întrebat:

Citeşte tot articolul »”In memoriam Octavian Paler”

Trebuia să fac un virament a unei sume în USD într-un cont din străinătate, iar această “complicată” operațiune mi-a ocupat două ore din viață. Având un cont în Euro și card bancar atribuit acelui cont, în prima instanță, am vrut să folosesc sistemul de internet banking al băncii unde dețin cardul pentru a efectua tranzacția. Nu am putut, deoarece am întâmpinat câteva erori în aplicație și mi-am dat seama că dacă nu am predefinit contul în care vreau să fac viramentul, de către bancă, e inutil. Așa că m-am dus la fața locului pentru acest “delicat” transfer. Am scos suma de pe card în lei, după cum mi s-a sugerat, m-am dus la ghișeu pentru a credita acel cont, am completat formularele de rigoare, iar în momentul în care am vrut să înaintez suma mi se spune, “știți nu se poate, trebuie luată suma direct din cont”, ok, pun banii înapoi în contul personal, completez alt formular, mă prezint la ghișeu, bla ,bla. “Pai nu se poate” … !?!?!? … “Trebuie să aveți cont în valută”. În regulă doamnă, am cont și în valută virăm banii de acolo, iau formular, bine că nu apuc să completez din nou un formular, pentru că mi se spune că trebuie cont în USD iar dacă am în Euro nu pot face tranzacția. Simțeam cum îmi crește tensiunea … iar soluția data de “experții” de la bancă a fost să îmi deschid un cont în USD la ei la bancă pentru a efectua tranzacția. Am înțeles din prima că am dat de o incompetență colosală din partea angajaților băncii respective, am înțeles că așa funcționează transferul, și crezând că îmi voi rezolva problema cu o altă bancă fără să am cont în USD îmi continui periplul către o altă bancă. Intru și întreb direct dacă am nevoie de cont în USD pentru a face un transfer în dolari într-un cont în străinătate. Mi se răspunde cu o întrebare, dacă am cont la banca în care mă aflu? Ah, nu vă aflați unde trebuie, noi aici ne ocupăm doar de tranzacțiile clienților care dețin caduri la noi, mergeți la o altă filială. Sigur … Citeşte tot articolul »”Transferul bancar, între costuri şi birocraţie”

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectam ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem
timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să
sfărâmâm un vis şi să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i
pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, avem timp
să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.

Citeşte tot articolul »”Avem timp … de Octavian Paler”

In cadrul clubului Rotaract Sibiu, din care fac parte, am participat la un proiect pentru copiii lipsiti de caldura mediului familial, aflati in Centrul de Plasament Guliver Sibiu. Proiectul a purtat numele “Desene pentru Mos Craciun”, iar actiunea pentru strangerea de fonduri a inceput la mijlocul lunii Octombrie. Micutii cu sprijinul asistentilor maternali au realizat cate un desen pentru fiecare luna din an. Pe urma s-au strans cateva sponsorizari iar cu banii pe care i-am adunat, intr-un spirit antreprenorial :), am realizat calendare si magneti pentru frigider cu desenele facute de acestia pe care le-am vandut cu de doua ori pretul de productie. Astfel suma stransa de la generosii sponsori s-a dublat si am putut sa le cumparam mai multe cadouripiticilor.

Citeşte tot articolul »”Desene pentru Moş Crăciun”