Eduard STOICA

Imaginaţi-vă cum ar fi dacă nu am mai plăti comisioane băncilor pentru împrumuturile solicitate, dacă am merge liniştiţi la orice bancă fără să ne gândim la dobânzile ascunse, variabile şi destul de piperate pe care trebuie să le acceptam de dragul unui credit pentru casă, maşina, afacere etc. Aceste comisioane au ajuns să reprezinte jumătate din costul unui credit încât, uneori, ne întrebăm dacă ar putea disparea într-o bună zi aceste costuri suplimentare.

Nu este un vis imposibil, există un asemenea sistem bancar care ar putea să-şi extindă “tentaculele” până şi în România. Este vorba despre sistemul bancar islamic.
Conform legii islamice Sharia, cămătaria este “haram” (păcat), fiind interzisă, astfel încât băncile islamice nu percep dobânzi pentru împrumuturile acordate dar nici nu oferă dobânzi pentru depozitele deţinute. Acest sistem a căpătat o amploare desăvârşită la nivel global în ultimii ani, extinzându-se deja în ţările Occidentului. La inceputul acestui an, trei bănci islamice şi-au anunţat proxima apariţie pe piaţa economică românească. Cele trei bănci islamice care şi-au anunţat intenţia de a-şi deschide reprezentanţe în România sunt: Doha Bank, Bank of London and Middle East şi European Islamic Investment Bank.

Analiştii se întreabă dacă acest tip de creditare va “prinde” sau va fi ignorat de către populaţie. În primul rând, este necesară o informare cât mai amanunţită şi corectă asupra acestor banci, asupra modului lor de funcţionare ca mai apoi cetăţenii să poata compara acest sistem, nou pe piaţă, cu actualul sistem bancar.
Probabil vă intrebaţi deja cum ar putea rezista o bancă în condiţiile în care nu se întrevede nici o sursă palpabilă de câştig. Ei bine, lucrurile nu sunt chiar aşa cum par la prima vedere, de aceea vom încerca să clarificam modul de funcţionare al acestor bănci.
Împrumuturile financiare sunt percepute ca investiţii pe care banca le face alături de cel împrumutat, urmând ca profitul realizat să fie împărţit între bancă şi solicitant. Mai exact, banca devine partener al clientului, cu toate consecinţele ce decurg din contractul de colaborare. În acest fel, banca şi clientul împartăşesc, deopotrivă, riscurile şi profiturile.  Băncile au creat un alt sistem pentru ceea ce putem numi azi “dobânda” (lb.araba :“riba”), un fel de asociere. Un exemplu concret este cazul unei cereri de creditare din partea unei persoane juridice:  banca intră în posesia unei părţi a afacerii debitorului sau o parte din profitul afacerii îi revine băncii. Iar, în momentul în care banca utilizeaza depozitele deponenţilor (să nu uitam că nu le acordă dobânzi pentru aceşti bani) pentru diverse investiţii, îi cedează şi clientului o parte din profitul urmat de pe urma investiţiei respective.

“Banca şi debitorul devin parteneri în afacere, în sensul că banca asigură finanţarea afacerii împrumutatului, iar debitorul achita creditorului o parte din profitul generat de aceasta, dar nu se stabileşte o cotă fixă de profit sau o sumă fixă pentru rambursarea creditului”, a explicat Imad Ahmad, reprezentantul Camerei de Comerţ a Irakului în România.

Băncile islamice au ca obiective maximizarea profiturilor, extinderea în cât mai multe ţâri dar, încearcă de asemenea, să evite exploatarea clientului.

Interesant de observat este faptul că acest sistem s-a dezvoltat doar Citeşte tot articolul »”Dispariţia dobânzii?”

În timp căutam ceva am găsit următorul pasaj, nu am reuşit să găsesc autorul, dar mi-a plăcut şi l-am postat.

“Să obţii ceea ce vrei înseamnă să crezi în visele tale şi în ceea ce consideri tu de valoare. Să supravieţuieşti dezamăgirilor şi singurătăţii reci. Să te trezeşti dându-ţi seama că ai trecut prin timpuri grele bazându-te doar pe tine. Înseamnă să înfrunţi adevărul, înseamnă că doar tu îţi poţi modela destinul. Să realizezi că paşii de azi te vor călăuzi către ziua de mâine şi că trebuie ghidaţi de o credinţă neclintită în tine. Şi dacă-ţi urmezi calea, abia atunci te vei cunoaşte şi vei putea vedea viaţa de pe înălţimi.

Să ai încredere în tine şi-n felul cum priveşti viitorul. Păstrează-ţi visele, în ciuda deziluziilor. Nu-i nici durere, nici succes în lucrurile uşoare. Doar riscând când alţii se tem, vei putea dobândi măreţie. Cheia succesului e una singură, nu reunţa până nu o vei fi aflat. S-ar putea să fie multe schimbări de-a lungul drumului dar le poţi face faţă.”

A trecut prima întâlnire a bloggerilor din Sibiu, n-am adunat cât pentru două echipe de fotbal, numărul exact îl ştie Laura deoarece ea a fost fata cu agenda. Ne-am cunoscut … ne-am plăcut, nu ne-am prea contrazis, dar e timp la a doua întâlnire. La taifas am petrecut cam 3 ore şi jumatate, s-au spus lucruri interesante, fiecare dintre noi şi-a prezentat “copilul” şi motivaţia pentru care a început să se dea pe blogosferă, iar majoritatea au fost profesionişti în ale calculatoarelor şi ziarişti. Mazemania ne-a pregătit o surpriză, un index al blogurilor din sibiu, acolo găsim link-uri către articolele publicate de cei care sunt incluşi pe noul blog creat. Mai multe instrucţiuni despre cum vă înscrieţi găsiţi pe blogul cu pricina, foarte important este să aveţi RSS Feed pentru ca articolele voastre, după cum spune şi numele blogului să fie indexate. Silvana este vinovată pentru fotografiile făcute la întâlnire.

Din punctul meu de vedere acest prim pas de cunoaştere a sibienilor care scriu în spaţiul virtual a fost o reuşită, sper că toată lumea s-a simţit bine, iar pentru o a doua întâlnire probabil vom avea o agendă de discuţii, vom vedea atunci.

Mulţumesc tuturor participanţilor prezenţi cât şi Citeşte tot articolul »”Prima întâlnire a bloggerilor sibieni”

Luuuume … luuuume e pe buuuune! Prima întâlnire a bloggerilor din Sibiu va avea loc Vineri, 11 Iulie 2008, ora 19.00 în Amber Cafe (terasa din Piaţa Mare).

Sunt aşteptaţi toţi cei care au ceva de spus în spaţiul virtual din Sibiu la un pahar de vorbă, de data aceasta mai mult decât “online”. Şi cum Laura Cătuneanu o spune bine “Facem întâlnire! De ce? Pentru că bloggeri din Sibiu sunt mai cu moţ şi pentru că aşa vrem noi! :D. O fi Sibiul doar un oraş, dar unii dintre noi nu ne-am văzut niciodată face to face, aşa că merită să povestim şi la o limonadă/cafea/bere/suc/martini/vin/apă plată fără lămâie sau orice altceva e în stoc la Amber.”

Ţoţi participanţi sunt rugaţi să publice un anunţ pe blog-ul personal astfel încât să fim mai mulţi şi să aflăm unii de alţii.

Următorii bloggeri și-au anunțat prezența. Lista se va actuliza pe măsură ce vor fii vești noi.

Citeşte tot articolul »”Întâlnire bloggeri sibieni”

Pare ciudat prieteni să afirm că am fost portocaliu, chiar dacă numai pentru o oră și jumătate și doar pentru un meciul de fotbal Olanda - Franța (4-1). Oricum nu am să mă balansez de la stânga la dreapta politicii românești peste noapte, așa cum de altfel PD-L-ul cu “succesuri” a făcut-o. Dar să revenim la oile noastre … ups, ceva nu e bine nici de data asta, sună cam “becalian”, ah … dar mi-am amintit altceva înainte să îi felicit pe tricolori pentru meciul de aseară. Mi-a trecut prin minte ce a spus un băiat simpatic, Roberto Calderoni, parlamentar italian și fost ministru în guvernul de reformă de la Roma, de ăsta care e pe partea dreaptă a baricadei politice, știți voi … un portocaliu, “Îi lăsăm pe români să ne bată, doar dacă îşi iau ţiganii înapoi”. Păi măi pui de Mussolini, nu mai bine ne bateți voi și îi păstrați la voi acolo? Sau și mai bine dacă ne bateți ne golim pușcăriile la voi, da știu, am fost un pic rasist. Oricum și mai bine ar fi fost să îi batem și să îi lăsăm pe colorați tot la ei, scenariul perfect nu e așa? Noi ca români le-am dat dreptul țiganilor la educație (locuri speciale în licee și subvenționate în universități), dreptul la muncă cinstită, respectul demnității vis-a-vis de ei ca nație (i-am numit romi) … dragi italieni nu uitați că acum țiganii au devenit europeni, așa că tratați-i și voi ca atare. După intrarea României în Europa s-a aerisit bine de tot la noi, fapt care nu îmi displace, așa că stimabile senator european de dreapta nu uita că țara ta a semnat niște fițuici, numite acorduri, care garantează dreptul la libera circulație al oricărui cetățean european, iar în 22 Decembrie 2005 o instituție din Italia numită Parlament (asta de care nu ține cont nici “dracul” nostru președinte), a ratificat tratatul de aderare al României la UE. Nu vă mai plangeți că și voi înainte de aderarea noastră ne obligați pe noi să respectăm drepturile minorităților, iar eu vă dau un sfat gratis, numiți-i pe țigani în loc de rromi, romani, și luați legătura cu postul PRO TV să vă dea rețeta știrilor de la ora 17.

Citeşte tot articolul »”Portocaliu, pentru o oră și jumătate”

Pentru mine imnul intonat de echipa națională a României a fost adrenalină pentru 2-3 minute, jocul nici măcar nu a contat dacă judec la rece și după rezultat. Cert este că românii din toată lumea s-au simțit mândrii măcar pentru câteva minute de neamul și rădăcinile lor. Pițurcă a demonstrat că a reușit să facă o echipă unită, iar jucătorii au luat la palme întrega lume care ne consideră la pachet un popor de hoți, cerșetori și criminali.

Dreptul la speranța unei vieți decente în România parcă a renăscut în noi chiar dacă vor trece decenii. Cei 11.000 de spectatori români, cei mai mulți din toate timpurile pe un stadion străin, prezenți la meci parcă au avertizat euroscepticii, dreptul la libera circulație este un unul câștigat odată cu aderarea la UE. Aș putea discuta și despre faptul că economia subterană se vede din Pampas dar nu aș vrea să stric momentul. Întreaga Europă a avut posibilitatea să vadă că România nu însemnă numai hoție, cerșetorie, crimă, tigănie, pe care o văd pe străzi sau la televizor zi de zi în țările lor. Au văzut oameni care știu să cânte, să se manifeste ca și ei, care comunică, care sunt uniți, oameni care s-au purtat absolut admirabil și european cu suporterii echipei adverse. Înainte cu o zi a fost mare deranj in Elveția cu suporterii croați și cei austrieci. De data acesta toate televiziunile au văzut suporteri români și francezi venind împreună la stadion, făcând poze împreună și încurajând echipele favorite la unison.

Citeşte tot articolul »”Imnul de neuitat”

Nu de puține ori am auzit că “Nu mă duc la vot pentru că nu am cu cine vota”, “Toți sunt niște hoți”. Așa este s-a ajuns la un nivel de saturație privind percepția politicianului român. Dar nu vreau să vorbesc despre opțiunea politică, despre imaginea politicienilor, incompetență sau mediocritate. Vreau să vorbesc despre dreptul câștigat cu 19 ani în urmă, dreptul de a fi liberi, de a exprima public, deschis sau prin vot libera opinie. Să nu uităm că la fel ca parlamentarii și consilierii județeni au aproximativ același rol dar la o scară redusă, cea a județului. Haideți să nu mai lăsăm lacheii să se bucure pentru că de la un an la altul numărul votanților este tot mai mic. Doar împreună suntem puternici, iar puterea stă în conștiința de a putea opta. Nimeni nu spune că este ușor să alegem, dar trebuie să o facem, să nu îi lăsăm pe alții să o facă pentu noi, iar noi să continuăm să plângem că nu se schimbă nimic.

“Alegerile sunt unul dintre cele mai importante instrumente cu ajutorul căruia cetățenii pot influența procesul decizional public”.

Puterea este la noi, cel puțin deocamdată.