Voi mai participa zilele următoare la un Workshop ”ICT and Regional Development” organizat de Departamentul pentru Tehnologia Informaţiei al Universităţii din Praga.

Praga este unul dintre cele mai frumoase şi vizitate oraşe din Europa centrală  în care întotdeauna te vei intoarce cu plăcere pentru că o să constaţi că nu ai vizitat chiar totul. Centrul oraşului a fost înscris în 1992 în pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial cultural. “Revoluţia de catifea” din noiembrie 1989 a adus mari schimbări, una dintre ele este afluxul foarte mare de turişiti. Dacă imediat după revoluţie Praga era insuficient pregătită pentru a face faţă acestora, acum, situaţia s-a schimbat mult, oraşul fiind dotat cu o infrastructură turistică apreciabilă, demnă de un oraş cosmopolit şi prosper. Oraşul poate fi vizitat în orice sezon, fiindcă în Praga nu prea este sezon “de jos”, când vin mai puţini turişti.

Infrastructura transportului este bine pusă la punct şi te poţi deplasa cu multa uşurinţă peste tot. Toate serviciile de transport au un sistem comun de plată şi sunt parte a oraşului. Sunt bilete de 18 coroane (CZK) si poţi călătorii pe toate liniile timp de 20 de minute, 26 (CZK) pentru 75 de minute şi 100 (CZK) pentru toată ziua.

Voi ataşa şi câteva poze imediat ce o să am puţin timp.

Iată şi pozele promise.

Destul de recent am participat la o conferinţă la o universitate din Istanbul, am intrat în contact cu studenţi, am interacţionat cu oameni de pe stradă şi am simţit spiritul de comerciant la tot pasul. Este destul de dificil să vorbesc despre oraşul de pe două continente, despre capitala a trei imperii, roman, bizantin şi otoman. Isanbulul păstrează la tot pasul moştenirile trecutului dar avansează cu repeziciune spre un viitor modern. Noile clădiri din partea de nord-vest a oraşului iţi dau impresia că umbli într-un oraş de abia construit. Turcii ar trebui să îi mulţumească mereu primului preşedinte al Turciei, Ataturk pentru trecerea de la alfabetul arab la cel latin în 1928, pentru că astfel a fost deschisă o poartă către civilizţie şi după decenii spre cunoştere. Acesta a reformat ţara din temelii, a abolit califatul, a desfiinţat şcolile religioase şi legea musulmană, care a fost înlocuită de codul civil elveţian, codul penal italian şi codul comercial german. Nu în ultimul rând a încurajat egalitatea femeilor prin aprobarea unei legi conform căreia femeilor li se permitea să voteze pentru membrii din Parlament şi să deţină locuri în Parlament.

Dincolo de viaţa dezordonată pe care acesta a dus-o acesta rămâne adevăratul înfăptuitor al Turciei moderne, iar la moarte sa a lăsat în urmă o moştenire de nepreţuit. Datorită lui în viitorul nu foarte îndepărtat Turcia şi-ar putea găsi locul între ţările Europei. Nu degeaba Mustafa Kemal Ataturk este considerat unul dintre cei mai mari lideri ai secolului XX.

Istanbulul este unul dintre cele mai frumoase oraşe pe care le-am vizitat, iar acesta se află cu cel puţin 15 ani în faţa oricărui oraş din România. Oricât ar putea să spună oricine turcii sunt un popor civilizat, iar asta se vede la tot pasul, în metrou, în tramvai, în autobuz. Nu degeaba au fost cândva stăpânii Europei.

Revenind însă la năframa islamică purtarea acesteia fără constrângere nu e un pericol, dimpotrivă este un semn al libertăţii individuale, dar fanatismul religios însă este. Iar fanatismele se induc şi se intreţin prin astfel de simboluri religioase, prin obligativitatea lor.

Universitatile sunt confruntate cu o serie de cerinte contradictorii: ba trebuie sa fie mai antreprenoriale, ba trebuie sa produca mai multe articole de cercetare. Cercetarea lor nu e suficient de aplicativa sau nu e suficient de recunoscuta si aceastea trebuie sa formeze studentii pentru a ocupa posturi in industrie si servicii, dar si sa ia model dupa Oxford sau Princeton, care nu se ocupa de cat de studii dezinteresate. Decizia manageriala trebuie insa sa se fondeze pe fapte si pe o viziune. O viziune fundational-tutoriala invatamantului superior ar permite eliminarea principalelor contradictii la care este supusa azi universitatea.

In acest cadru, fiecare nivel organizatoric universitar ar avea autonomie pentru atingerea anumitor obiective, iar ministerul s-ar angaja explicit pentru atingerea unor parametri.

Cu aceasta ocazie am mai aflat ca la Universitatea “Ovidius” Constanta s-a creat un Departament de Programe si Relatii cu Institutiile Publice si Private. Rolul acestui departament este sa realizeze parteneriate cu institutii publice si reprezentative la nivel local si regional precum si cu autoritatile publice locale care manifesta interes in atragerea de fonduri europene in scopul rezolvarii problemelor municipalitatii si implicit de dezvoltare a infrastructurii universitare la nivelul orasului Constanta.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana impune institutiilor de invatamant superior cresterea calitatii si competitivitatii acestora. Aceste imperative pot fi atinse si in practic, in mod real, printr-o politica manageriala si educationala performanta, sustinuta de instrumente specifice care sa permita eficientizarea activitatilor, proceselor si fluxurilor existente specifice. In urma discutiilor avute la eveniment eu si colegii mei vom reimplementa sistemul UMS (University Management System) in Universitate, urmand ca in viitorul apropiat acesta sa devina parte a unui sistem complex bazat pe SAP numit ACADEMIS.