Eduard STOICA

Imaginaţi-vă cum ar fi dacă nu am mai plăti comisioane băncilor pentru împrumuturile solicitate, dacă am merge liniştiţi la orice bancă fără să ne gândim la dobânzile ascunse, variabile şi destul de piperate pe care trebuie să le acceptam de dragul unui credit pentru casă, maşina, afacere etc. Aceste comisioane au ajuns să reprezinte jumătate din costul unui credit încât, uneori, ne întrebăm dacă ar putea disparea într-o bună zi aceste costuri suplimentare.

Nu este un vis imposibil, există un asemenea sistem bancar care ar putea să-şi extindă “tentaculele” până şi în România. Este vorba despre sistemul bancar islamic.
Conform legii islamice Sharia, cămătaria este “haram” (păcat), fiind interzisă, astfel încât băncile islamice nu percep dobânzi pentru împrumuturile acordate dar nici nu oferă dobânzi pentru depozitele deţinute. Acest sistem a căpătat o amploare desăvârşită la nivel global în ultimii ani, extinzându-se deja în ţările Occidentului. La inceputul acestui an, trei bănci islamice şi-au anunţat proxima apariţie pe piaţa economică românească. Cele trei bănci islamice care şi-au anunţat intenţia de a-şi deschide reprezentanţe în România sunt: Doha Bank, Bank of London and Middle East şi European Islamic Investment Bank.

Analiştii se întreabă dacă acest tip de creditare va “prinde” sau va fi ignorat de către populaţie. În primul rând, este necesară o informare cât mai amanunţită şi corectă asupra acestor banci, asupra modului lor de funcţionare ca mai apoi cetăţenii să poata compara acest sistem, nou pe piaţă, cu actualul sistem bancar.
Probabil vă intrebaţi deja cum ar putea rezista o bancă în condiţiile în care nu se întrevede nici o sursă palpabilă de câştig. Ei bine, lucrurile nu sunt chiar aşa cum par la prima vedere, de aceea vom încerca să clarificam modul de funcţionare al acestor bănci.
Împrumuturile financiare sunt percepute ca investiţii pe care banca le face alături de cel împrumutat, urmând ca profitul realizat să fie împărţit între bancă şi solicitant. Mai exact, banca devine partener al clientului, cu toate consecinţele ce decurg din contractul de colaborare. În acest fel, banca şi clientul împartăşesc, deopotrivă, riscurile şi profiturile.  Băncile au creat un alt sistem pentru ceea ce putem numi azi “dobânda” (lb.araba :“riba”), un fel de asociere. Un exemplu concret este cazul unei cereri de creditare din partea unei persoane juridice:  banca intră în posesia unei părţi a afacerii debitorului sau o parte din profitul afacerii îi revine băncii. Iar, în momentul în care banca utilizeaza depozitele deponenţilor (să nu uitam că nu le acordă dobânzi pentru aceşti bani) pentru diverse investiţii, îi cedează şi clientului o parte din profitul urmat de pe urma investiţiei respective.

“Banca şi debitorul devin parteneri în afacere, în sensul că banca asigură finanţarea afacerii împrumutatului, iar debitorul achita creditorului o parte din profitul generat de aceasta, dar nu se stabileşte o cotă fixă de profit sau o sumă fixă pentru rambursarea creditului”, a explicat Imad Ahmad, reprezentantul Camerei de Comerţ a Irakului în România.

Băncile islamice au ca obiective maximizarea profiturilor, extinderea în cât mai multe ţâri dar, încearcă de asemenea, să evite exploatarea clientului.

Interesant de observat este faptul că acest sistem s-a dezvoltat doar în ultimii 25 de ani, iar estimarile actuale indică o cifra de investiţii de 600 de miliarde de dolari. “Ne aşteptăm ca, la sfarşitul lui 2010, valoarea totala a investiţiilor să ajungă şi chiar să depăşească un trilion de dolari (1000 de miliarde)”, a declarat, într-un interviu, Ali Al Jabal. Există, ca în orice afacere, o marjă de risc care planează şi asupra acestei implicări a băncilor islamice în ţara noastră. Sunt o serie de factori care condiţionează mersul bun sau rau al invesţitiilor. În primul rând, între cultura islamică şi cea românească exista multe diferenţe de mentalitate, religie, stil de viaţă, tradiţii etc. iar de-a lungul epocii contemporane nu s-au ivit ocazii în care aceste două culturi să interacţioneze decât într-o proporţie mică (aici ne referim mai mult la emigranţii care s-au stabilit în sud-estul ţării noastre: machedoni, arabi, turci etc.). Din această cauză, s-ar putea ca cetăţenii români să fie puţin reticenţi la noile condiţii impuse de acest sistem bancar. Băncile investitoare sunt conştiente de acest lucru şi planul lor de derulare al afacerii prevede aceste impedimente, motiv pentru care posesorii produselor financiare islamice se adresează, pentru început, minorităţii musulmane din România. Datorită religiei lor, băncile au şi restricţii în vederea finanţării unor afaceri care au ca domenii de activitate alcoolul, tutunul şi a altor elemente care sunt considerate împotriva legii lor.
Pe de alta parte, o iâ încurajare ar consta în faptul că nu există diferenţe semnificative între produsele financiare islamice şi celelalte produse financiare, din ţările occidentale, de exemplu.
Apariţia acestor condiţii de creditare ar putea să conducă şi la o concurenţă acerbă între sistemul bancar românesc şi cel islamic. Băncile prezente deja pe piaţa românească vor fi nevoite să scadă actualele comisioane şi dobânzi sau să  găsească alte modalităţi şi  instrumente financiar-bancare cu ajutorul cărora să-şi combată concurenţa.

Notă: Acest articol a fost scris de Alexandra Stoia, o colaboratoare a blogului.

Subscrie-te   Tipăreşte    Trackback