Eduard STOICA

Una dintre cele trei teme majore aflate pe ordinea de zi a Summit-ului NATO desfăşurat la Bucureşti anul acesta a fost extinderea organizaţiei. Georgia şi Ucraina nu a fost invitate să participe la Planul de Acţiune pentru Aderare alături de Albania şi Croaţia, datorită opziţiei vehemente a Rusiei, care şi-a găsit puternici aliaţi europeni, Franţa şi Germania, urmând ca situaţia celor două state să fie reexaminate la sfârşitul anului. Prea târziu pentru însă pentru Georgia pentru că din acel moment poziţia Moscovei s-a consolidat în raport cu Tiblisi. Conflictul îşi are originile în Noiembrie 1989, atunci când Oseţia de Sud îşi proclama autonomia faţă de Republica Sovietică Socialistă Georgiană, declanşând un conflict armat extins pe o perioadă de trei luni.

Rusia a găsit pretextul pentru a arăta că nu permite ingerinţe de niciun fel în propria curte, după ce a tot strigat şi a tot ameninţat faţă de apropierea NATO şi a armatei americane de graniţele sale, prin extinderea Organizaţiei sau prin instalarea scutului anti-rachetă în Europa centrală. Cele două conducte care leagă resursele caspice de occident ocolind teritoriul rus trec prin Georgia.

După ce s-a jucat, în urmă cu doi ani, la robinetul cu gaze către Europa, asigurându-şi prietenia temătoare a Germaniei, acum Rusia poate demonstra că mâna sa ajunge şi mai departe în ce priveşte controlul resurselor energetice. Ursul de la Moscova nu poate fi întărâtat prin gard în propria cuşcă: Georgia este în zona de influenţă a Rusiei şi nu are şanse prea curând de a spera la o intrare în NATO.

Motivul actualului conflict din regiunea georgiană sunt, evident, resursele energertice. Momentan prin Azerbaidjan, Turcia şi Georgia trec un numar de 5 conducte de petrol care sunt “pionii” prin care Vestul îi poate da şah mat Rusiei şi nu mai depinde de ea din acest punct de vedere, Rusia neavând control asupra acestor conducte. Or, acest lucru nu convine Moscovei, deoarece ar simţi că scapă controlul asupra palnului de supremaţie pe care încearcă să îl pună în aplicare. Petrolul, cât si gazele naturale sunt cele mai potrivite pentru şantaj, nu uitaţi ce s-a întâmplat în momentul în care Băsescu, prieten declarat a lui Saakashvili i-a aratat lui Putin “arătătorul” … Rezultatul? Probabil nici acum nu s-a trezit din pumni … s-au scumpit gazele.
Rusia în momentul ei de glorie, a fost o super-putere, URSS-ul, iar dupa încheierea “Războiului Rece” a fost destul de şocant să constate faptul că nu mai deţin puterea, că nu mai sunt “în cărţi” pe scena internaţională şi că altcineva a ocupat poziţia de lider mondial. Ajungem aşadar la concluzia ca Rusia îşi deplânge istoria şi că işi doreşte o “ reconstructie” a vechilor graniţe. Acest lucru e evident şi în regiunea georgiană. Rusia sprijină , neoficial, dorinţa celor doua popoare: Oseţia de Sud şi Abhazia, de a primi statutul de state independente.

Să nu uităm că Rusia în cazul Kosovo nu şi-a dat consimţământul pentru proclamarea independenţei statului albanez. Atunci probabil unii dintre noi credeam în alte scenarii ale Rusiei şi eram de acord cu poziţia acesteia care nu încuraja manifestări de acest gen mai ales într-o zonă de conflicte “îngheţate” cum este zona Balcanilor şi a Caucazului. Se pare că a fost o surpriză de proporţii , mai ales că s-au mişcat rapid, ceea ce denota o pregătire tehnico-tactică detaliată, aducându-l pe Mihail Saakashvili în pragul nebuniei, atacând Oseţia de Sud cu o armată mică şi nepregatită pentru un conflict cu armata rusă. Saakashvili s-a bazat pe un suport internaţional necondiţionat, pe care evident nu l-a primit, pentru atingerea obiectivelor. Să nu uităm ca preşedintele gerogian a încercat să forţeze mâna preşedintelui Bush declarând CNN că este “în interesul Americii să intervină, nu mai este vorba doar de Georgia aici, e vorba de principiile americane”. A primit într-adevar un sprijin, dar inoportun, din partea presşedintelui gafeor american Bush care a declarat, printre altele (uitând convenabil istoria recentă a invadării Irakului), că “este inacceptabil ca, în secolul 21, un stat să atace militar un alt stat suveran”.
Probleme de acest gen se regăsesc şi în relaţiile dintre palestinini şi evrei. Scena internaţională actuală e plină de astfel de conflicte “îngheţate” încât ne punem întrebarea: Care e următoarea regiune separatistă care o sa declanşeze un război? Cel mai trist este ca în toate aceste jocuri de interese şi în toate conflictele există învinşi şi învingători. Iar invinşii sunt populaţia civilă , nevinovată, victime colaterale, care îşi pierd viaţa fără să fi greşit cu nimic. “Un mort este o tragedie, milioane de morţi sunt statistici”.

Din ultimele declaraţii, ale unui fost oficial rus, se pare că acest razboi este opera FBS (serviciile secrete ruseşti). O ştire de ultimă oră şi un scandal de proporţii se profilează în jurul războiului dacă se dovedeşte că SUA, România şi Israel au livrat arme către Georgia.

Desfăşurarea cronologică a războiului Ruso-Georgian în luna august

1: Schimburi de focuri între trupele gerogiene şi separatiştî, şase morţi şi şapte răniţi. Tbilisi afirmă că separatiştii au tras primii.
3: Rusia avertizează cu privire la un conflict “de mare anvergură” şi acuză Georgia că face mişcări de trupe.
4: Adjunctul ministrului rus de Externe acuză Georgia de escaladarea tensiunilor prin folosirea disproporţionată a forţei.
5: Rusia reafirmă că nu va putea sta deoparte dacă tensiunile degenerează.
6: Oficialii de la Moscova şi cei de la Tiblisii se acuză reciproc că au deschis focul asupra satelor din regiune.
7: Confruntările se soldeaza cu peste zece morţi.
8: Georgia lansează o ofensiva militară în Oseţia de Sud. Premierul rus, Putin, afirmă că “actele agresive” ale Georgiei vor duce la represalii. Dupa lovituri aeriene, tancuri şi camioane ruseşti pleacă din Vladikavkaz (Oseţia de Nord) în Oseţia de Sud.
9: Preşedintele Georgiei, Mihail Saakasvili, declară stare de război şi mobilizare generală, aprobate ulterior de Parlament.
10: Georgia acuză Rusia că i-a bombardat teritoriul, în timp ce atât armata rusă cât şi cea georgiană afirmă că deţin controlul asupra Ţinvali - capitala republicii separatiste Osetia de Sud
11: Forţele georgiene anunţă retragerea din Osetia de Sud. Forţele ruse au dat un ultimatum militarilor georgieni din Abhazia, autorităţile de la Tbilisi resping acest ultimatum.
12: Preşedintele rus, Dmitri Medvedev a anunţă că a luat decizia de a opri operaţiunea militară, după vizita presedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy
13: Georgia a anunţat că părăseşte Comunitatea Statelor Independente (CSI). Primii 30 de cetăţeni români, majoritatea femei şi copii, evacuaţi din Georgia.
14: Soldaţii ruşi au deschis focul în localitatea Gori. Oficialii de la Moscova şi Tbilisi continuă conflictul declaraţiilor.