Eduard STOICA

Probail că nu există poveşti mai lungi decât cele din armată, de aceea, ce voi scrie este doar o sinteză şi pe măsură ce am să îmi aduc aminte am să vă mai povestesc.

Nici acum nu ştiu ce aş putea spune despre armată, dacă am progresat sau nu pe parcursul celor 6 luni petrecute în unitate. A, ca parte filosofică, despre armată, da, … spunea cineva că te schimbă în bine. Se poate, toţi soldaţii sunt egali, iar prin condiţiile de acolo înveţi să supravieţuieşti, să te aliezi cu alţii, să înveţi în cine să ai încredere, în cine nu. Vezi că viaţa nu e numai “I am the best” şi ai nevoie de ceilalţi ca să supravieţuieştii. Unul dintre câştiguri a fost că am câştigat câţiva prieteni foarte buni.

Am făcut armată deoarece în 2005 mai credeam în Bond … James Bond. Cum nu aveam destule pe cap, m-am dus la Centrul Militar pentru evidenţă în 2004, am completat cam 200 întrebări tip grilă pentru că vroiam să fac armata la ofiţeri, am fost admis, problemele le-am întâmpinat la medic când a aflat că vreau să fac armata de bună voie, catalogându-mă “nebun”, bine, totul a fost o glumă astfel că la începutul lunii februarie 2005 m-am prezentat la UM 1606 Sibiu, Şcoala de Aplicaţii pentru Transmisiuni şi Război Electronic. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne prezentăm la magazie să luăm în primire ţinuta militară, care bineînţeles nu a fost nouă, trebuia să alegem dintr-un munte de pantaloni, unul de vestoane, altul de bocanci, era sa uit s-a dat şi lenjerie intimă şi şosete, dar care erau noi. A doua zi la rastel, ne-am luat în primire armele şi am intrat în posesia unui AK-47, versiunea românească a celebrului Kalashnikov. Arma mea era a doua ca vechime din Pluton, cred că şi din Companie şi era datată 1966, iar cea mai veche 1964. Am învaţat Dumnezeieşte despre ea la lecţiile de ITAI (Instrucţia Tragerii cu Armamentul de Infanterie) , astfel, componenţa pistolului-mitralieră calibru 7.62mm, AK-47 este următoarea,  ţeava cu cutia închizătorului, cu aparatele de ochire şi patul; capacul cutiei închizătorului; portînchizătorul cu pistonul de gaze; închizătorul; recuperatorul; tubul de gaze cu apărătoarea mâinii; mecanismul de dare a focului; ulucul; încărcătorul; baioneta pumnal şi accesoriile. Trebuia să o cunoaştem foarte bine deoarece după fiecare tragere trebuia demontată şi curăţată.

Am făcut o mulţime de ore în fiecare zi de la 7.50 până la 14.50 aveam cursuri, excepţie au făcut zile de poligon în care făceam trageri sau tactică militară. Fiind unitate de transmisiuni, iar plutonul era unul din care trebuia să ieşim ofiţeri, materia era diversificată, astfel am făcut Managementul organizaţilor militare şi comunicarea în conducere, Psihologie, Topografie militară, IF (Instrucţie de front), ITAI, Regulamente militare, Tactică generală, Noţiuni de drept, Elemente de economie, CANC, s.a.m.d. Am învăţat şi despre staţii radio Panther şi Jaguar …

Bineînţeles am făcut ca tot soldatul, sectoare (eu aveam sector exterior, la început m-am ocupat cu datul zăpezii, a fost o iarnă dată naibii atunci, parcă niciodată nu a nins atât la Sibiu, am curăţat la zăpada zile la rând, iar pentru că nu erau suficiente lopeţi a trebuit scoatem uşile de la dulapurile metalice unde aveam lucrurile şi să dăm zăpada cu uşa. După ce a trecut iarna, a venit primăvara şi erau o mulţime de copaci care au înflorit şi trebuia măturată o curte imensă zilnic. A trebuit să văruim copacii, aleile, am plantat trandafiri, la ideea genială a unui soldat care a adus 100 de butaci de trandafiri, gratis, ca să-şi uşureze traiul), pe urmă a crescut iarba în curtea imensă şi a trebuit cosit, trebuia săpat la timp regulat fiecare copac ca să arate bine, şi cred că şi copaci erau mai mult de 100. Atribuţiile la sector exterior erau diverse, să cari în fiecare dimineaţă, înainte de cursurile care începeau la 7.50, nişte tomberoane mari care proveneau în special de la cantina unităţii spre locul unde era depozitat tot gunoiul din unitate, şi erau de parcurs cam 500 metri dus-întors, trebuiau udate florile şi curtea să fie măturată, o groază de treabă), am făcut plantoane, am fost GSS (Gradat de Servici pe Subunitate), AOSU (Ajutor Ofiţer de Servici pe Unitate) şi nu în ultimul rând am fost de gardă.

În dormitor eram 20 de persoane, paturile erau supraetajate. Cam 3 săptămâni pe timp de iarnă nu s-a putut face duş în corpul de clădire unde stăteam deoarece nu era apă caldă din cauza unor conducte, astfel că trebuia să mergem la un duş comun prin curte care urma să fie dezafectat, nu prea are rost să va descriu cum arăta deoarece locaţia se numea sugestiv “Auschwitz”. Eu nu am avut curaj să fac duş acolo, care era odată la 3 zile, şi am preferat să fac cu apă rece în companie. După 3 săptămâni situaţia s-a remediat şi am avut parte de condiţii decente.

Armata a fost şi distractivă în anumite momente, majoritatea colegilor au fost oameni de carter şi găsesc că suntem mai pregătiţi pentru viaţă cu cât suntem capabili să îi înţelegem şi respecta pe cei de lângă noi.  Au fost multe momente şi întâmplari comice pe parcursul celor 6 luni, poate am să vă povestesc odată … cred că aş putea scoate o carte. Ce am uitat să vă spun şi cu asta mă mândresc este că am fost şef de promoţie pe întreaga companie de TR-işti (soldaţi cu termen redus), vreo 80 la număr, deoarece pe parcursul armatei s-au dat note la cursuri şi la sfârşit am fost evaluaţi.

Am ataşat şi două filmuleţe pe care nu trebuie să le rataţi.

Pe curând.