
În urmă cu un an am pierdut un reper pe care tocmai începusem să îl descopăr. Dincolo de tristețea care mă înconjoară când îmi alergă prin gând spiritul lui, rămâne tăcerea, dincolo de tăcere sunt amintirile. Au ramas cărțile și vorbele lui … ne-a îndemnat, deseori, să renunțăm la vigilență, și ne-a atenționat mereu, că viața curge ireversibil. A fost mai mult decât putem noi spune.
Mass media în majoritatea ei l-a uitat, a preferat să se bălăcească în mediocritatea zilnică și ca de fiecare dată preferă scadalul și comercialul. Mă simt violat, îmi e scârbă.
Regret plecarea lui … pentru a sta de vorbă cu Dumnezeu, despre tot ce ține de lumea asta.
Interviu cu Dumnezeu - de Octavian Paler
- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Daca ai timp… i-am raspuns.
Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebari ai vrea să-mi pui ?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilarie, se grăbesc să crească…, iar apoi tânjesc să fie copii; că își pierd sănătatea pentru a face bani…, iar apoi își pierd banii pentru a-și recapăta sănătatea. - Faptul ca se gândesc cu teama la viitor și uita prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca și cum nu ar muri niciodată și mor ca și cum nu ar fi trait. Dumnezeu mi-a luat mâna și am stat tacuți un timp.
Apoi am întrebat:
Citeşte tot articolul »”In memoriam Octavian Paler”