Mar 27
Transferul bancar, între costuri şi birocraţie
(3 voturi)
Trebuia să fac un virament a unei sume în USD într-un cont din străinătate, iar această “complicată” operațiune mi-a ocupat două ore din viață. Având un cont în Euro și card bancar atribuit acelui cont, în prima instanță, am vrut să folosesc sistemul de internet banking al băncii unde dețin cardul pentru a efectua tranzacția. Nu am putut, deoarece am întâmpinat câteva erori în aplicație și mi-am dat seama că dacă nu am predefinit contul în care vreau să fac viramentul, de către bancă, e inutil. Așa că m-am dus la fața locului pentru acest “delicat” transfer. Am scos suma de pe card în lei, după cum mi s-a sugerat, m-am dus la ghișeu pentru a credita acel cont, am completat formularele de rigoare, iar în momentul în care am vrut să înaintez suma mi se spune, “știți nu se poate, trebuie luată suma direct din cont”, ok, pun banii înapoi în contul personal, completez alt formular, mă prezint la ghișeu, bla ,bla. “Pai nu se poate” … !?!?!? … “Trebuie să aveți cont în valută”. În regulă doamnă, am cont și în valută virăm banii de acolo, iau formular, bine că nu apuc să completez din nou un formular, pentru că mi se spune că trebuie cont în USD iar dacă am în Euro nu pot face tranzacția. Simțeam cum îmi crește tensiunea … iar soluția data de “experții” de la bancă a fost să îmi deschid un cont în USD la ei la bancă pentru a efectua tranzacția. Am înțeles din prima că am dat de o incompetență colosală din partea angajaților băncii respective, am înțeles că așa funcționează transferul, și crezând că îmi voi rezolva problema cu o altă bancă fără să am cont în USD îmi continui periplul către o altă bancă. Intru și întreb direct dacă am nevoie de cont în USD pentru a face un transfer în dolari într-un cont în străinătate. Mi se răspunde cu o întrebare, dacă am cont la banca în care mă aflu? Ah, nu vă aflați unde trebuie, noi aici ne ocupăm doar de tranzacțiile clienților care dețin caduri la noi, mergeți la o altă filială. Sigur … zic în gândul meu și mă îndrept spre o a treia bancă, unde adresez aceași întrebare, bineînțeles persoana de la ghișeu nu știa, se informează și îmi spune că trebuie să am cont în USD, la orice bancă. Deci cu bani cache (lei sau USD) nici o șansă.
Prietenul cu care eram își aduce aminte că are la o bancă (deci a 4-a) cont în USD. Aici credităm contul lui și în sfârșit pot efectua operațiunea. Dar mirarea mea despre incompetența angajaților nu se oprește aici. Prietenul meu întreabă despre situația contului personal, iar de către consilier i se spune că are o sumă mult mai mică decât cea pe care acesta știa că o are, și că doar ultima tranzacție se vede în sistem și că nu știe cum este posibil. Nu are rost să mai continui cu explicațiile ilogice care ne-au fost date … Să mai adaug că angajatul care trebuia să asigure paza băncii dormea dus astfel încât am putut să îi fac o poză cu telefonul mobil din față?
Să nu mai aud sloganul în băncile românești, “la un click distanță” pentru că durata medie a unui transfer bancar este de patru-cinci zile. Cel puțin așa susțin bancile, în realitate poate dura și mai mult. Nu de puține ori se întâmplă însă ca drumul până la banca să fie inutil, și asta chiar daca banii ți-au fost trimiși de la banca-mamă. Care ar fi explicația, în condițiile în care tehnologia permite ca un simplu click să rezolve problema, chiar și în cazul în care transferul bancar are loc între filialele a două bănci diferite? Păi acest lucru se datorează faptului că banca ordonatoare propune, respectiv impune data de valută cu care se va onora transferul de fonduri. Verificările, mai precis investigațiile, se fac numai în cazul unor neconcordanțe în instrucțiunile de plată, altfel acestea se inițiaza numai la solicitarea clientului beneficiar.
Aș putea să continui povestea și despre sistemul de carduri învechit pe care sistemul bancar din România il deține. Cred că suntem printre singurele țări din Europa în care se mai folosește cardul cu bandă magnetică la bănci, celelalte țări europene au facut tranziția la cardurile cu chip acum 10-15 ani, iar cardul cu bandă magnetică îl folosesc la parcări sau oferte de fidelizare (puncte) la supermarket-uri. Principalele impedimente pentru introducerea cardurilor cu chip în România sunt birocrația, documentația necesară emisă de companiile de carduri fiind foarte greoaie, și lipsa capăcităților tehnice. Vestea bună este că în 2-3 ani Uniunea Europeană ne impune să facem tranziția.
Martie 27th, 2008 at 11:15
Si eu intampin problemele astea mai
mai mereu cand vreau sa transfer o suma
in valuta intr-un alt cont tot in valuta,
pentru k deseori comisionul de transfer
bancar national in valuta este egal sau
mai mare decat comisionul pentru
serviciile prestate de firma mea.
Ce parare ai despre asta?
Oricum pana la urma se gaseste o solutie
pentru tot….dar pacat k sistemul
si birocratia ne pun o gramada de piedici
si ne impun un ritm lent…ceausist…
Martie 27th, 2008 at 15:59
Welcome to Romania my friend!!!
Martie 28th, 2008 at 02:28
Are rost sa-ti povestesc cum merge treaba in SUA?
Mai sunt incompetenti, dar parca nu asa multi ca in Romania. Sa vezi babe de 70 de ani, cum platesc cu cardul si imediat verifica de pe mobil tranzactia.
Martie 28th, 2008 at 11:02
Pai da Cristi in articol am uitat sa spun ca fiecare tranzactie pe care am facut-o din contul meu m-a costat suplimentar pentru ca primeam mesaj pe mobil automat in legatura cu starea contului.
Iulie 17th, 2008 at 23:19
Am citit articolul…lung…probabil si frustrarea e mare, DAR nu ma abtin sa-ti spun ca este evident ca ai nevoie de un cont in dolari daca tu dolari transferi. Era inutil contul in euro. Sugestia operatorului de a-ti deschide un cont pe dolari a fost una buna. Nu zic ca nu exista birocratie, ESTE, nu zic ca nu se asteapta in banci, dar nu intotdeauna, citez “angajatii incompetenti” din fata clientului, sunt vinovati ca respecta niste formalitati impuse. Dar bineinteles ca sunt multi foarte destepti, care cunosc tot si care pana nu comenteaza, nu sunt sanatosi.. Believe me ;)
Iulie 17th, 2008 at 23:29
Sunt de acord si cu ce zici tu, stiu ca lucrezi in sistemul bancar. Cred ca stii si tu suntem destul de in urma de sistemul bancar din vest, SUA ce sa mai zic.
August 4th, 2008 at 16:34
Acum doi ani era posibil sa faci plati din ct de eur in dolari - plata pe sistemul cross - ING permitea astfel de tranzactii. Numai in cazul in care nr de cont debitat s-ar dori sa fie si creditat cu $ la un mom dat, atunci s-ar justifica pe deplin cerinta bancii. Deoarece exista paritati (ce-i drept, cam greu se descurca cei de acum de la ghiseele bancilor cu astfel de calcule…), banca poate debita contul tau cu echivalentul in euro a sumei in dolari ce trebuie platita. Mesajul SWIFT va contine suma in USD. Pentru cazuri de genul refuz, returnare comisioane, etc care sa se crediteze in ct de euro, dar sumele sa fie dolari- aici depinde cat e de flexibila banca - ar putea face creditarea, la fel cum a operat si plata.